Cândva trăia un sfânt atât de bun și pur încânt îngerii coborau din cer pentru a-l vedea și a fi lângă el. Acest sfânt radia compasiune și virtute, fără să cunoască acest lucru, așa cum stele își dăruiesc strălucirea sau florile parfumul. Existența lui zilnică poate fi rezumată în doua cuvinte: dăruia și uita. Totuși, aceste cuvinte nu apăreau niciodată pe buzele sale. Ele erau exprimate prin zâmbetul său, prin bunătate, dăruire și puritate.
Într-o zi îngerii s-au dus la Dumnezeu și au spus: ”Doamne oferă-i puterea de a face minuni”. Dumnezeu le-a răspuns: ”Bine, duceți-vă și întrebați-l ce dorește”. Îngerii l-au întrebat pe sfânt: ”ai dori ca mâinile tale să vindece pe orice ating?” ”Nu”, a răspuns sfântul: ”Doresc ca Dumnezeu să facă acest lucru”. ”Ți-ar plăcea să ajuți suflete pierdute să ajungă pe cale?”, ”Nu, aceasta este misiunea îngerilor”. Nu eu sunt cel ce îi poate converti pe oameni” ”Ai dori să devii un exemplu pentru ființele umane și să le atragi prin virtuțile și puritatea ta, slăvindu-L astfel pe Dumnezeu ?” ”Nu, dacă oamenii ar fi atrași de mine, atunci ei s-ar înstrăina de Dumnezeu”. ”Atunci ce dorești?” ”Ce pot dori? a întrebat sfântul zâmbind: ”Dumnezeu îmi oferă harul său, oare nu am prin aceasta totul?” Îngerii i-au spus: ”Trebuie să îți dorești să faci un anume fel de minuni, altfel îți vom oferi ceea ce vrem noi”. ”Bine”, a răspuns sfântul, ”Atunci, vreau să pot face mult bine, dar fără să îl cunosc cum îl fac. Totul să se întâmple în urma mea, nu în fața ochilor mei. Totul să se întâmple după ce trec eu, mereu în spatele meu: astfel încât să nu știu că am făcut și nici ceilalți să nu știe cine i-a binecuvântat. Vreau să rămân anonim. ”Numai așa dați-mi puterea să fac bine”. Îngerii au rămas muți de uimire. Au fost totuși la Dumnezeu și au formulat cererea. În vremea ce a urmat au constat că ori de câte ori umbra sfântului se afla în spatele său, ori în partea stângă, ori în partea dreaptă, astfel încât să nu o poată vedea, aceasta avea puterea de a vindeca bolile, alina durerile și suferința. De atunci umbra sa înverzea cu vegetație cărările bătătorite, înflorea plantele uscate, limpezea apa fântânilor, îmbujora copiii palizi, insufla fericire și bucurie oamenilor triști. Sfântul a continuat să trăiască la fel ca înainte. Oamenii, respectându-i pioșenia și modestia, l-au urmat în tăcere și nu i-au vorbit niciodată despre minunile pe care le făcea. După un timp i-au uitat chiar și numele și au început să-l numească ”Umbra Sfântă„.
Trezirea Conștiinței Feminine – Pilde și Povești cu tâlc, invitație la contemplare și sporire în înțelepciune
Mulțumesc!
Alina C. Mihail
Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual
Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog: http://www.trezireaconstiinteifeminine.com
De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166
Poveste extrasă din ”Surâsul Veșniciei” D. Popovici
