Cornelia Alina Mihail

Redescoperă Limbajul Sufletului și Frumusețea Vieții


Scrie un comentariu

Sfântul cel Bun

Părintele Iustin Pârvu

Cândva trăia un sfânt atât de bun și pur încânt îngerii coborau din cer pentru a-l vedea și a fi lângă el. Acest sfânt radia compasiune și virtute, fără să cunoască acest lucru, așa cum stele își dăruiesc strălucirea sau florile parfumul. Existența lui zilnică poate fi rezumată în doua cuvinte: dăruia și uita. Totuși, aceste cuvinte nu apăreau niciodată pe buzele sale. Ele erau exprimate prin zâmbetul său, prin bunătate, dăruire și puritate.

Într-o zi îngerii s-au dus la Dumnezeu și au spus: ”Doamne oferă-i puterea de a face minuni”. Dumnezeu le-a răspuns: ”Bine, duceți-vă și întrebați-l ce dorește”. Îngerii l-au întrebat pe sfânt: ”ai dori ca mâinile tale să vindece pe orice ating?” ”Nu”, a răspuns sfântul: ”Doresc ca Dumnezeu să facă acest lucru”. ”Ți-ar plăcea să ajuți suflete pierdute să ajungă pe cale?”, ”Nu, aceasta este misiunea îngerilor”. Nu eu sunt cel ce îi poate converti pe oameni” ”Ai dori să devii un exemplu pentru ființele umane și să le atragi prin virtuțile și puritatea ta, slăvindu-L astfel pe Dumnezeu ?” ”Nu, dacă oamenii ar fi atrași de mine, atunci ei s-ar înstrăina de Dumnezeu”. ”Atunci ce dorești?” ”Ce pot dori? a întrebat sfântul zâmbind: ”Dumnezeu îmi oferă harul său, oare nu am prin aceasta totul?” Îngerii i-au spus: ”Trebuie să îți dorești să faci un anume fel de minuni, altfel îți vom oferi ceea ce vrem noi”. ”Bine”, a răspuns sfântul, ”Atunci, vreau să pot face mult bine, dar fără să îl cunosc cum îl fac. Totul să se întâmple în urma mea, nu în fața ochilor mei. Totul să se întâmple după ce trec eu, mereu în spatele meu: astfel încât să nu știu că am făcut și nici ceilalți să nu știe cine i-a binecuvântat. Vreau să rămân anonim. ”Numai așa dați-mi puterea să fac bine”. Îngerii au rămas muți de uimire. Au fost totuși la Dumnezeu și au formulat cererea. În vremea ce a urmat au constat că ori de câte ori umbra sfântului se afla în spatele său, ori în partea stângă, ori în partea dreaptă, astfel încât să nu o poată vedea, aceasta avea puterea de a vindeca bolile, alina durerile și suferința. De atunci umbra sa înverzea cu vegetație cărările bătătorite, înflorea plantele uscate, limpezea apa fântânilor, îmbujora copiii palizi, insufla fericire și bucurie oamenilor triști. Sfântul a continuat să trăiască la fel ca înainte. Oamenii, respectându-i pioșenia și modestia, l-au urmat în tăcere și nu i-au vorbit niciodată despre minunile pe care le făcea. După un timp i-au uitat chiar și numele și au început să-l numească ”Umbra Sfântă„.

Trezirea Conștiinței Feminine – Pilde și Povești cu tâlc, invitație la contemplare și sporire în înțelepciune

Mulțumesc!

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog: http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166

Poveste extrasă din ”Surâsul Veșniciei” D. Popovici


Scrie un comentariu

Ajungi să fii ceea ce ți-e frică să pierzi!

 

wolfs

Mi-a fost frică să vă pierd, pe rând sau pe toți odată.

Mi-a fost frică că nu voi mai avea cu cine să mă joc, să mă împărtășesc, să fac schimb de stări și lucruri, pentru că da, mă gândeam că nicicând singură nu voi putea ajunge să le cunosc și împărtășesc pe toate, iar voi pentru mine însemnați cumva, șansa la diversitate, șansa la împărtășirea aceea sacră a sufletelor și a darurilor lor.

Mi-a fost o frică cumplită că fără oameni, viața este imposibilă, că mai devreme sau mai târziu sensul ei moare și ca fără sens, sufletul cade iremediabil în întuneric. Că, singur ești mic, nesigur, insuficient. Că lumea te crește și te scade după cât ești al lumii și de partea ei.

Așa am început să fiu mai puțin eu și mai mult voi … deloc eu, ci voi. Am renunțat la luxul de a fi cine sunt și am excelat în a fi și eu cu lumea, ca lumea …

Când și cum a început frica să mă convingă de toate acestea este o altă poveste, ce este valoros cu adevărat în acest prezent este că mă trezesc … că astăzi accept să vă pierd pe toți, pe rând sau pe toți odată, că sunt dornică și hotărâtă să redescopăr cu orice preț ce am pierdut în tot acest târg nemilos cu frica: sacralitatea că sunt.

Când vezi lumea exterioară ca pe ceva real, ești pierdut!

Câteodată te prinde un dor, se aprinde în tine un foc și cauți neputincios în lume, în relațiile cu ceilalți să îl strigi, să îl stingi … pentru a te deștepta mai apoi în a vedea vanitatea ta și a lumii, ne-permanentul în care investești, punând atâta valoare de adevăr pe tot acest iluzoriu tablou al succesului social …

Da, câteodată te prinde un dor de sacru, un dor de Dumnezeu!

Să fie acesta momentul de zero, când las vălul lumii să cadă, când pentru o clipă lumea își pierde puterea în a mă sprijini, lăuda, admira, hrăni arbitrar și condiționat, cultiva amorul propriu și subjuga subtil.

Mă întorc la singurul Adevăr: Sunt! Este momentul în care sufletul se liniștește, devine bucuria unei neîncetate rugăciuni, care tace către oameni, pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Am legat iubirea de lume și lumea m-a învățat că iubirea nu este un atribut al său ci o forță dincolo de ea!

Din iubire Alice❤️

Co-fondator World of Wisdom & Spiritual Adventure & instructor WOW Academy
Înițiator și coordonator Trezirea Conștiinței Feminine Project

https://universeofalice.com/2019/10/07/trezirea-constiintei-feminine-2/

By WOW Academia de Feminitate
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166