Cornelia Alina Mihail

Redescoperă Limbajul Sufletului


Scrie un comentariu

Când ne privim în oglindă …

in the mirror

Se pare că oglinda nu a reprezentat din totdeauna ceea ce este astăzi. Era doar un obiect obișnuit, rudimentar, din metal șlefuit, care nu îndemna nicidecum la contemplarea de sine.

Ea a început să se răspândească prin locuințe pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De atunci oglinda și avatarurile sale (fotografiile și rețelele de socializare) sunt peste tot cu noi și ne provoacă la a ne asigura o imagine agreabilă.

Privitul în oglindă însă, poate reprezenta și obiectul unei experiențe existențiale mult mai interesante și profunde, decât simpla verificarea a imaginii proprii.

Privindu-ne în oglindă avem ocazia să ne întâlnim cu noi înșine, să observăm în liniște posibilele conexiuni între esență și aparență; cumva, ni se dă șansa să gustăm din experiența ieșirii din corp.

A te privi în oglindă înseamnă a te vedea așa cum te văd ceilalți, înseamnă a observa un corp viu, mobil, reactiv, astfel, contemplarea prelungită a corpului îți va activa viața interioară mult mai mult decât considerațiile estetice, pentru care de obicei folosim oglinda în ziua de azi.

Vă propun, prin urmare, să ne oprim pe îndelete în fața oglinzii, pentru a face un experiment psihologic: mai întâi lăsăm să se epuizeze toate mecanismele mentale, știți voi … „oh, am mai îmbătrânit” sau „încep să se vadă niște riduri” „hm … nu mai am ochii umflați” sau aplecare de cap, zâmbit, încruntare a sprâncenelor și alte astfel de grimase sociale. Apoi, ne privim îndelung, spunându-ne repetat: „…Eu sunt … Da … Eu sunt …”

Nu după foarte mult timp, se va produce un fel de disociere între acest „Eu sunt” și imaginea voastră în oglindă. Ca și atunci când repeți cuvântul ciocolată de mai multe ori și apare situația stranie de disociere între cuvânt și obiectul pe care îl desemnează.

De ce acest cuvânt și nu altul? Apar tot felul de întrebări și sentimente amestecate în fața imaginii de sine reflectate: de ce am acest corp? de ce se asociază trăsăturile lui cu identitatea mea? ce se crede sau spune oare despre mine din perspectiva imaginii mele? de ce sunt atât de importante trăsăturile copului meu pentru mine și pentru cei din jur?Oare fața mea reflectă ceea ce sunt?

Și la urma urmei contează chiar atât de mult toate acestea?

Poate vă amintiți de mitul lui Narcis …

Cum am putea face oare ca statutul nostru de animal social, preocupat să fie iubit și acceptat de ceilalți, să nu se transforme într-un animal narcisic, convinși fiind că imaginea noastră are o importanță capitală pentru a ajunge să fim iubiți?

Uitați-vă puțin în oglindă: în jurul feței voastre începe tot restul lumii … A venit momentul să revenim cu adevărat în lume și să pătrundem în ea!

Woman Looking at Reflection

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Soul Therapy

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog: http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166


Scrie un comentariu

Trezirea Conștiinței Feminine

foto blog

În majoritatea situaţiilor viața este cea care ne este cel mai bun învățător, cea care ne aduce pe acest drum, ne trezește din realitatea efemeră a lumii exterioare și ne pune să ne uităm atent la noi, să ne reamintim de noi. Putem însă să nu așteptăm aceste momente * de obicei dureroase, pline de suferință, ci să facem noi acest pas conștient, responsabil, știind că în final, „la sfârșitul zilei”, cel/cea care va rămâne cu mine sunt eu.

 „Toată lumea are un viitor, dar numai anumiți oameni au un destin”, iar timpul pentru a-l găsi nu poate fi decât ACUM, orice amânare nu îl va păstra acolo, undeva, așteptându-te, ci îl va îndepărta …

Vă așteptăm așadar să începem această călătorie minunată conștientă, plină de daruri, a cunoașterii de sine!

Călătoria spre inima unei femei, în templul sacru al lumii sale interioare este o cale de o frumusețe nebănuită, plină de darurile vindecării, reîmprospătării sufletului și regăsirii drumului.

Restabilește legătura cu natura ta profundă, dătătoare de viață, fericire, completitudine și pace!

Dintr-o astfel de stare devenim ușor creatoarele propriilor realități și cele ce manifestă și își împlinesc aspirațiile și visele cele mai îndrăznețe!
Efectele unei astfel de munci, cu noi înșine, deschide o nouă viziune, una vindecată, asupra relațiilor noastre cu noi, cu partenerii noștri, cu copiii noștri, cu cei din jur și lumea întreagă în general. O viziune reînnoită despre noi, lume și existență.

Manifestă o lume și o viață mai bună!

Academia de Feminitate

Cu multă iubire, Alice❤️
Înițiator și coordonator Trezirea Conștiinței Feminine Project

By Academia de Feminitate

Următoarele evenimente din cadrul proiectului Trezirea Conștiinței Feminine:

Timișoara, 22 Februarie: Femeia conștientă și Relațiile sale!

https://www.facebook.com/events/606319990168841/

Sibiu, 14 Martie: Regăsirea Feminității Autentice!

https://www.facebook.com/events/201542837705010/

Sarmisegetuza Regia, 10 – 12 Aprilie: Feminitatea – Nectar Sacru al Vieții!

https://www.facebook.com/events/261350478170994/

Pentru informații contactează-mă : alinacorneliamihail@gmail.com sau
(0040) 726460166

Vă aștept cu drag, să ne re/vedem cu bucurie!

Alice❤️


Scrie un comentariu

În sufletul unui copil vorbește Dumnezeu

 

shutterstock_1001

Când eram copii, nu mai aveam răbdare să ne facem mari, să trăim, să facem și să împlinim tot ce ne trecea prin căpșoare, prin inimi și suflet …. și tot timpul ne veneau idei, multe , continuu, timpul nu ne era de ajuns pentru câte simțeam că vrem să creăm.

Când am crescut un pic, cât să vedem lumea din jur și am intrat în lumea celor mari, ne-am trezit visând să-i ajutăm, să fim puternici pentru ei, să-i salvăm cumva, căci îi vedeam triști, plini de griji, confuzi și furioși. Câtă dreptate aveam …

Am crezut că tot ce ne lipsește este că nu suntem mari … Și atunci ne-am hotărât cu orice preț să ne facem mari. Atunci ne-am spus: vreau să fiu mai repede mare să pot să fac toate acestea …

Și ne-am făcut, fără să știm cum și când „Mari”.

Acum, suntem mari, ne închipuim uneori că am putea învârti lumea cu un singur deget, avem resurse de tot felul și încă mai acumulăm, dar, … nu mai știm de ce, … ce să facem cu ele, și cu noi?

SENSUL, râul de bucurie, entuziasmul și creativitatea au secat, nu mai știm unde este … ne trezim doar  spunând cu nostalgie:  Ce frumoasă era lumea când eram copii, cu adevărat copii, înainte ca lumea adulților să ne atingă, ce bine ar fi să mai pot fi copil, ce timpuri, ce magie …ce n-aș da să mă mai pot întoarce …

Mulțumesc pentru curiozitate, vouă, copii eterni …

Cu dragoste,

Alice❤️

Life develpoment coach

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

Partcipă la un workshop minunat dedicat copilului interior, redescoperirii stării și vibrației de copil!
Deva, 14 Mai 2019, Jos pălăria – cafenea dependentă de cultură, B-dul Decebal, Bl. M, Parter, ora 18:00.
Informații despre praticipare și înregistrare 👇
https://www.facebook.com/events/352009305428442/
Să ne întâlnim cu bucurie!
Alice❤️
www.universeofalice.com