Cornelia Alina Mihail

Redescoperă Limbajul Sufletului și Frumusețea Vieții


Scrie un comentariu

Stresul nu este în cap; este în sistemul nostru nervos

woman in stress

Ți s-a spus vreodată când erai stresat/ă să te oprești din îngrijorare și să te relaxezi? Că totul e în capul tău? Ar fi frumos dacă ar fi atât de simplu. Dar nu este.

Studiile psihologice arată că memoria de răspuns la stres trăiește în sistemul nervos. Luați, de exemplu, expunerea la un eveniment stresant. Unul în care te-ai simțit neajutorat, fără speranță și fără control. În acest caz, este implicat sistemul nervos autonom (ANS).

Aceasta este partea sistemului nervos responsabil pentru controlul acțiunilor corporale inconștiente precum respirația. Pentru a fi mai specific, este latura simpatică (lupta sau „zbor”, fugă) a sistemului nervos automat care a „lucrat” în timp ce ai fost tensionat/ă. În plus, axa hipotalamo-pituitar-suprarenală a miezului miocardic a început să se activeze, un semnal de la hipotalamus trimite un mesaj hormonal către glanda pituitară, care stimulează glandele suprarenale.

Pentru a activa această luptă sau fugă, hormonii de stres precum cortizolul și adrenalina sunt eliberați din glandele suprarenale. Ele ajuta corpul nostru sa se mobilizeze brusc pentru a părăsi pericolul. Potrivit lui Peter A. Levine, expert în traume în domeniul psihoterapiei, trauma survine atunci când acest proces biologic este copleșitor și o persoană nu este în măsură să elibereze și să proceseze evenimentul stresant. Este posibil să se evite un răspuns traumatic prin descărcarea energiei generate. De exemplu, tremuratul, plânsul și strigătele pot permite individului să proceseze fizic stresul.

Cu toate acestea, dacă răspunsul la stres nu este prelucrat, acesta rămâne în țesuturile corpului. Atunci când apare un eveniment stresant ulterior, care nu prezintă o amenințare gravă, memoria traumatică este rechemată. Se eliberează o cantitate mare de hormoni de stres. Sângele se strecoară la extremități, pupilele se dilată, crește tonusul muscular prezentând tensiune, rata de respirație crește, bătăile inimii devin mai rapide și apare transpirația. Prin urmare, sistemul nervos răspunde ca și cum acest mic incident este amenințător pentru viață.

Acest răspuns biologic este în mod clar dincolo de capacitatea de a controla rațional. Nu vă puteți gândi să ieșiți din el. Stresul cronic conduce la disociere sau imobilitate, o stare de încărcare simpatică și eliberare hormonală, care este dăunătoare pentru sănătate. Nu este posibil să fim în stare primitivă de luptă sau zbor și să gândim rațional și critic.

Levine elaborează: „Întrebarea este: cum pot oamenii să se desprindă de imobilitate? Continuă lectura


Scrie un comentariu

Durerea ca Miracol

right1

Cea mai grea este durerea pe care nu o înțelegi. Mocnește undeva înlăuntrul tău, o simți acolo, dar, încă nu-ți vorbește. Apoi, dacă o lași să existe, dacă te decizi să nu o dai la o parte, forțându-te să te convingi că nu există sau să te convingi de non sensul ei, dacă pentru o clipă, o chemi, spunându-i că nu îți mai este teamă de ea, ca nu vrei să o alungi, ci să o descoperi, atunci ea … îți va răspunde, ți se va arăta și îți va spune de unde vine și despre ce povestește.

Uneori cu ea de mână, poți trăi și simți multe experiențe noi, ce numai ea ți le poate șopti sau descifra și în care numai ea te poate purta.

Primul lucru pe care durerea mi l-a spus când m-am decis să nu-i mai întorc spatele ci să mă uit la ea și să nu o mai alung în pribegie, a fost că poate fi bună cu mine și darnică, că vine cu brațele încărcate de înțelepciune, dar cel mai important sfat cu care a venit a fost că: fugind de ea … pierzi, uneori te poți pierde chiar pe tine. Când o parte din tine este închisă, te vei simți incomplet/ă.

Orice nu vrei să vezi sau să întâlnești te face mai sărac/ă.

Astfel, am prins curaj să mă uit cu mirare la ea, să o las să fie, să-mi spună despre ea tot ce nu înțeleg. Uneori durerea este grea, dar, doar pentru că nu te uiți și din afară la ea. Ți-ai observat vreodată durerea fără să ajungi să fii una cu ea?

Uneori durerea este … alteori este un mare povestitor, un mare ghid, un far pentru adevăr și da, astfel, un fel de miracol.

Când durerea ajunge și pe la tine, dă-mi de veste, împreună vom știi să o privim mai bine!

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Inițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Facebook page: Universe of Alice

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

 


Scrie un comentariu

Arta relațiilor

before-sunrise-1995-movie-wallpaper

Cea mai înaltă manifestare a dragostei într-un om nu apare imediat. Are nevoie de a trăi multe experiențe și de a înțelege multe lucruri în drumul său către adevărata iubire …

Un copil mic își iubește mama și animalele și îi iubește în mod natural. Nimeni nu îl  învață asta, nimeni nu-i arată cum să iubească. Se pot vedea fericirea și bucuria pe fața lui, deoarece copilul se află în conexiune cu Frumusețea și latura Divină a vieții. Copilul exprimă această iubire în mod natural față de oamenii care sunt deschiși să iubească în același fel ca și el.

Dacă o persoană vrea să înțeleagă iubirea și să învețe să iubească profund și necondiționat, trebuie să își acceseze propriile sentimentele și realitatea din spatele acestora. Mai mult decât atât, trebuie să știe că nimic în viață nu se repetă. Singurul lucru permanent este schimbarea. Viața este un flux. Același lucru se aplică și în cazul Iubirii. Nu poți repeta momentele în care ai simțit unicitatea iubirii așa cum nu poți transforma iubirea în ceva ce să posezi. O poți trăi, o poți experimenta, poți deveni una cu ea, dar nu o poți face să-ți aparțină, așa cum nu poți face viața să-ți aparțină. Viața trebuie experimentată și trăită, nicidecum stăpânită.

Relația reprezintă un acord între oameni pentru a fi ajutați să trăiască experiența iubirii la un nivel cât mai profund. Nu poți stăpâni o altă persoană și să-l / o faci să te iubească. O relație este un dar și ar trebui să te simți foarte norocos că o altă persoană alege să își împartă momentele vieții cu tine. Este un privilegiu. Nu încerca să-l / să o controlezi. Nu încerca să îți controlezi relația. În acel moment iubirea se pierde, viața se pierde, experiența stagnează, devine o rutină, ceva mecanic …. Relațiile intime și modul de a-ți împărtăși iubirea și viața cu o altă persoană este o artă care se poate învăța.

Practicile predate la seminariile noastre pot ajuta adulții să găsească armonia în relațiile cu un partener. Arta Relaționării se referă la schimbul de energii între doi oameni, energii care există în om de la prima sa apariție pe Pământ. Nu este întâmplător faptul că ne naștem ca bărbați sau ca femei: este o alegere făcută pentru ocazia de a ne unifica și perfecta ființa. Cunoștințele cu privire la Arta Relaționării pot ajuta o persoană pe această cale, nu doar la nivel fizic, ci și la nivel de Spirit și Suflet.

Persoanele care primesc această cunoaștere, își vor depăși complexele care le-au determinat să aibă sentimente de rușine, vinovăție și agresiune interioară față de sexul opus. Mai mult și mai des, sentimentele de teamă apar în fața ocaziei de a crea o conexiune armonioasă cu un partener de sex opus și trebuie să identifici rapid această teamă și să o transformi, modificând influența ei distructivă într-un aliat în viața proprie. Numai Uniunea dintre bărbat și femeie pe cele trei niveluri Corp, Spirit și Suflet poate conferi armonie și înțelegere amândurora, creând sentimente de perpetuă prima iubire și o viață plină de emoții superioare.

Cum poți obține calitățile pentru a atrage atenția sexului opus și a crea conexiuni vitale între bărbat și femeie, în familie, la locul de muncă, în afaceri și în Viață în general? Vino la seminariile noastre și vei învăța cum să aplici atât cunoștințe din psihologie cât și metode mistice pentru a obține toate acestea!

Fragment extras din cartea Învățături spirituale pentru putere personală, iubire și dezvoltarea conștiinței. Autor: Northern Deer Alexander
The World of Wisdom & Spiritual Adventure – Romania


Scrie un comentariu

Cum poți depăși teama de singurătate

Teama de singurătate este frecvent trăită, chiar dacă este sau nu recunoscută ca atare. De cele mai multe ori, aceasta este o proiecție în viitor a gândului, deseori neîntemeiat, că tot ceea ce ai în prezent ar putea dispărea din tabloul vieții tale. În egala măsură, ea  poate fi o distanțare de tine însâți și nevoile reale.

lost-love-alone-girl-hd-wallpapers

De unde vine teama de singurătate?

Teama de singurătate are la bază pierderea încrederii în sine și în propria valoare, îndoiala că poți exista și că iți poți găsi împlinirea ca entitate separată și de sine stătătoare.

Odată încolțită această îndoială, lași minții tale libertatea de a crea scenarii, pe care hrănindu-le în mod constant, le vei transforma în convingeri și certitudini.

Astfel, nevoia de stabilitate și siguranță emoțională alături de frica de respingere și neîncrederea în capacitățile de relaționare, iți vor conduce viața și vor transforma nevoia de a aparține cuiva într-un scop prioritar.

Din acest moment, împlinirea și validarea ta se va realiza exclusiv prin relațiile cu ceilalți, relații în care tu vei investi tot timpul, energia și emoțiile tale, ducându-le uneori până la dependență.

Cum acționează teama de singurătate?

În cele mai multe cazuri, frica de singurătate aduce cu sine coborârea standardelor și ești dispus sa faci unele concesii pe care în mod normal nu le-ai accepta.

Ghidată de frică, nu vei avea răbdare să cauți sau să aștepți ce e mai bun pentru tine, ci te vei mulțumi să alegi din ceea ce ți se oferă, optând pentru răul cel mai putin rău.

În fapt, în spatele acestor alegeri se ascunde o mulțumire aparentă și de scurtă durată, căci toate aceste compromisuri făcute de dragul de a nu rămâne singură iți încalcă normele și valorile în funcție de care iți trăiești viața.

Și astfel, în loc să menții sau să obții “fericirea și echilibrul”, înăuntrul tău va începe războiul cu tine însuți.

Teama de singurătate se va cere mereu hrănita și vei petrece mai mult în mintea ta decât în lumea exterioară, pentru a crea constant scenarii cu care să iți alimentezi fricile.

Cu cât ești mai concentrată pe scenariu, cu atât el devine cel mai important obiect al preocupărilor tale. Mai mult, tu vei face toate eforturile – fizice, mentale și emoționale – să îl transformi în realitate.

Regăsindu-ți “rostul” doar prin relațiile cu ceilalți și prin validarea lor, ajungi să trăiești prezentul și realitatea celorlalți, departe de propriile dorințe și aspirații.

Cum poți depăși teama de singurătate?

În primul rând prin recâștigarea ta. Fă-ți timp pentru tine și adu-ți aminte cine ești, ce-ți place să faci, care sunt dorințele și aspirațiile tale. Învață să te iubești și să te simți bine cu tine însăți.

Cu siguranță ai mai trecut prin momente de singurătate și în trecut. Adu-ți aminte cum ai acționat. Conștientizează că singurătatea de acum, ca și în trecut, este doar o etapă de tranziție către un capitol nou din viața ta.

Dacă teama de singurătate este mai puternică decât altă dată, folosește-o pentru a conștientiza care ar fi cel mai rău scenariu pe care mintea ta îl construiește.

Cum ai reacționa și ce ai face în această situație? Canalizează-ți energia pentru găsirea de răspunsuri și soluții.

Odată ce le-ai găsit, înseamnă că ești pregătită și știi ce ai de făcut în cazul în care scenariul devine realitate.

Vei vedea cum teama se va diminua si tu vei găsi resursele pentru a-ți recăpăta liniștea și echilibrul interior.

Fii atentă la gândurile care iți alimentează teama de singurătate: analizează-le și vezi de unde vin. Sunt temeri moștenite sau dobândite în urma propriei tale experiențe de viață? Au o bază reală?

Dacă sunt doar concepții adoptate, fără fundament real în trecutul, prezentul sau viitorul tău, renunță la a le mai da valoare. Vei vedea că atunci când renunți să te mai sperii de ele, acestea vor înceta să mai apară în gândurile tale.

Oferă-ți ajutorul celor aflați în nevoie și implică-te în campanii umanitare. Participarea la astfel de evenimente iți vor alimenta sentimentele de apartenența la grup, contribuție și dăruire și vor crește stima de sine și încrederea în propria valoare.

Practică un sport care se joacă în echipă, găsește activități de grup cu desfășurare săptămânală, mergi la cursuri sau seminarii de dezvoltare personală.

Petrece mai mult timp cu prietenii, mergi la teatru sau la concerte. Fii deschisă la a-ți face prieteni noi și înconjoară-te de oameni care împărtășesc aceleași valori ca și tine.

Ia-ți un animal de companie. Dăruind și primind atenție și iubire necondiționată vei reuși să-ți crești starea de spirit și să-ți regăsești echilibrul interior.

Teama este ca un întuneric, care nu dispare decât atunci când faci lumină. Singurătatea nu are doar dezavantaje, ci și avantaje. Găsește-le și folosește-le în favoarea ta. Redescoperă-ți potențialul și, dacă simți că este nevoie, reinventează-te!

De Andra Zaharia, psiholog, consilier vocațional și dezvoltare personală.

Sursa: Psychologies Magazine


Scrie un comentariu

Cum îi putem ajuta pe copii și pe alții pe care îi iubim, să își transceadă inconștiența sau este necesar ca ei să treacă prin aceasta pe cont propriu? Interviu Eckhart Tolle

 

Exploring the environment

Eckhart Tolle: Există mulți copii născuți în zilele noastre, care poate nu trebuie să treacă prin inconștiența profundă prin care au trecut adulții, prin care am trecut și eu, cu siguranță. Și, deasemenea, există mai mulți copii născuți în zilele noastre cu părinți, care sunt în procesul de trezire sau părinți relativ conștienți. În generația mea nu am întâlnit părinți conștienți, s-ar putea să mai fi existat câțiva, dar rari. Și acum sunt încă rari, dar mai putin rari decât înainte. Mi-am iubit parinții, dar ei erau profund inconștienti.

Deci, întrebarea este, cum să-i ajutăm pe copii să fie relativ conștienti, astfel încât, să nu fie atrași în inconștiența de masă, care încă mai persistă în cultura de masă și în tehnologia care promovează inconștiența și comportamentul dependent?

Cea mai puternică învățătură nu este să le spuneți ce să facă, ci starea voastră de conștiință acasă. Aceasta este fundația învățăturii pentru copiii vostri. Nu are nimic de a face cu predarea, fundația pentru transmiterea conștiinței înseamnă a menține spațiul prezenței, așa cum interacționați cu ei acasă. Cel mai vital lucru, înainte de a gândi sau face ceva este să fiți conștienți.

Ei observă cum vă comportați voi si iau aceasta în considerare, până la un anumit punct. Desigur, o altă influență este cultura de masă, ei petrecând mult timp la scoală.

Nu-i lăsați să piardă legătura cu natura. Mulți copii din zilele noastre sunt atât de implicați în jocurile tehnologice și nu mai experimentează natura deloc. Aceasta le este total străină. Este o mare pierdere, să fii privat de experiența imediată a lumii naturale, care te pune în legătură cu nivelele profunde ale propriei tale ființe.

A avea un animal acasă este de mare ajutor. Dacă copiii relaționează cu un câine, aceasta este o relație non-conceptuală. Poate atinge câinele, îl poate privi, ieși în natura periodic, fără jocurile pe care copiii le folosesc de obicei.

Privitul la televizor este o stare semi-comatoasă de hipnoză. Poate nu este atât de ușor, deoarece toți ceilalți fac acelasi lucru. Nu trebuie eliminat complet acest fel de activitate, dar ar trebui descurajați să-și petreacă 100% din timpul lor liber la televizor. Ieșiți cu ei in natură, fără jocuri.

Încurajați-i către experiența senzorială – să atingă, să simtă, să privească lucruri. Incurajați-i să nu confunde etichetarea conceptuală cu adevarata cunoaștere sau experiență. Când copiii învață limbajul, încurajați-i să nu pună pe picior de egalitate conceptele cu realitatea.

Când îi învățați ceva, încurajați-i să atingă, să vadă, să simtă, nu doar să spuneți :” aceasta se numește așa”. Continuați să priviți acel lucru. Altfel, vă opriți din experimentat – și tot ceea ce aveți este o etichetă mentală.

Coborârea minții în inimă

Scrie un comentariu

Știința afirmă că vibrația sufletului nostru este de 0,5 Hz. La naștere copilul are vibrația structurii raționale tot de 0,5 Hz, adică comuniunea dintre suflet și rațiune este totală. În fiecare an, vibrația rațiunii unui copil crește cu 1 Hz până la vârsta de 21 de ani, până la atingerea pragului de 21 Hz.

După aceasta vârstă ar trebui ca ea să scadă ca urmare a înaintării pe calea spiritualității, a meditației, a rugăciunii. Dacă însă vibrația structurii raționale crește în continuare, atunci apare uzura creierului în gol, fără a fi în corelație cu sufletul. Când valoarea se apropie de 48 Hz, numărul de gânduri pe unitatea de timp e prea mare, e prea mult zgomot, se uzează creierul si apare îmbătrânirea precoce. Peste 50 Hz pot apărea boli mentale.

Heart-love-33995751-1328-870

Pentru a avea mintea coborâtă în inimă trebuie să ajungem ca structura rațională să poată auzi din nou sufletul, adică să-și coboare frecvența, funcționând asemenea copiilor. Aceasta nu înseamnă un comportament infantil, întrucât ceea ce recepționam de la suflet corespunde cu ceea ce avem de făcut în viață.

Când Iisus spunea că trebuie să fim asemenea copiilor pentru a intra în Împărăția cerurilor, El se referea și la acest aspect al funcționarii creierului. Atingerea frecvenței de 0,5 Hz, cea de la naștere, înseamnă controlul complet asupra organismului și inducerea stării de vindecare.

Frecvențele alfa si cele mai joase înseamnă de fapt ” Dumnezeu mă conduce ” in timp ce frecvențele beta înseamnă ” eu stau la conducere “.

Când discutăm cu cineva, mintea coborâtă în inima înseamnă că îl ascultăm pe omul respectiv fără a ne gândi în alta parte; cerem însă sufletului părerea referitor la tot ceea ce ni se spune și transmitem omului din fața noastră doar ceea ce vine prin suflet de la Dumnezeu. A făptui ceva având mintea în inimă înseamnă conștientizarea că Dumnezeu e cel care lucrează prin noi; dacă însă consideram că noi suntem cei care facem totul, mintea nu mai stă în inimă și devine agitată fiindcă încearcă să controleze și organizeze ea totul.