Cornelia Alina Mihail

Redescoperă Limbajul Sufletului și Frumusețea Vieții


Scrie un comentariu

Trădarea Femininului

Fotografie de Korhan Erdol pe Pexels.com

Cum a început povestea mea și a ta?

Am fost odată o fetiță, un suflet în această lume …

Am început să descoperim lumea prin realitatea maicii noaste și am iubit mult și necondiționat dăruirea ei, căci oricum ar fi fost, prezentă sau nu, am văzut-o perfectă, ne era totul, casă, hrană, mângâiere și protecție. Grijile și fricile ei au devenit subtil și ale noastre, am privit fără înțelegere rațională efortul și sacrificiul ei și am dezvoltat inconștient dorința de a-i ușura viața, de a fi cât mai aproape de ceea ce ar fi putut să îi aducă bucurie, sens și împlinire în rolul său de mamă. Uneori parcă am dorit să-i șoptim că nu este singură, că suntem noi acolo să-i ușurăm asumarea …

Așa ne-am sculptat, în funcție de chipul și asemănarea ei, am construit-o peste noi, peste esența noastră, pe care am închis-o adânc în noi, ca un sacrificiu ușor de făcut și lesne de înțeles. Tot astfel am ajuns să devenim paradoxul: „sunt tot ceea ce am văzut că o doboară pe mama, tot ce am spus că nu voi fi sau nu voi face vreodată cu mine și viața mea „. Vom încerca apoi, cu toată puterea să ascundem acest gând că am putea fi ca ea, ne este rușine să vedem chiar și pentru o clipă că ar putea fi adevărată această asemănare. Ne dăruim până la identificare, iar apoi negăm și respingem ceea ce am devenit.

S-a construit astfel un feminin străin de noi și în consecință o respingere tacită, ascunsă și grea. Efectele unei astfel de realități au generat în mod firesc o orientare către singurul spațiu care ne mai putea salva: masculinul. Încă mai umblăm în căutarea masculinului care să ne trezească la viață feminitatea, să ne redea tot ce am pierdut prin pierderea ei: protecția, mângâierea, iubirea, stare de creativitate și completitudine.

Ușor, ușor am acceptat și consolidat această trădare a femininului esențial, fără să înțelegem că toate aspectele asimilate ca feminin ce nu ne reprezentau, nu sunt femininul nostru firesc, natural, ci un feminin la fel de străin purtat în aceeași măsură și de mamele noastre, o simbioză pur traumatică.

Când sufletul îți va transmite semne despre necesitatea unei schimbări în viața ta ca fiică, femeie, mama, să știi că, aspectul tău feminin încearcă să-ți vorbească despre o reconectare. Urmând această chemare, îți acorzi șansă imensă de a începe călătoria spre inima ta, spre esența a ceea ce ești și ai fost dintotdeauna, un spațiu al susținerii, protecției, mângâierii, vindecării și iubirii însăși.

Atunci, în deplinătatea și adevărul a ceea ce ești, vei fi vindecat deja tot ceea ce te-a oprit pe tine, pe mama ta, pe femeile din neamul tău și din toate timpurile să fie complete, libere, fericite.

Te vei întâlni pe tine așa cum poate nu te-ai mai știut vreodată, deși acest necunoscut este de fapt din totdeauna un știut, un familiar, și pe cât te poate speria la începutul călătoriei, pe atât te va atrage și îți va vorbi pe parcursul ei … căci în final te vei întoarce la ceea ce ai uitat pentru un timp că ai fost și ești: o ființă, un suflet care iubește mult și necondiționat, o radianță continuă ce se intensifică pe măsură ce se manifestă, fără nevoia de a-și mai condiționa strălucirea în funcție de cineva sau ceva.

Te vei experimenta și te vei bucura de realitatea esenței tale primordiale, într-un mod conștient, nelimitat, vei gusta cu mult curaj din prea plinul lui a fi! Din iubire,

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Soul Therapy

Trezirea Conștiinței Feminine

http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog;

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166


Scrie un comentariu

Spiritualitatea în zilele noastre

shutterstock_1001

În aceste zile, se pare că o mulțime de oameni folosesc cuvântul spiritualitate, mai ales atunci când se uită la generațiile mai tinere. De câte ori am început să auzim oameni spunând: „Nu sunt religios, sunt spiritual.”

Într-adevăr, realitatea începe să ne arate că generația tânără are mai puțin atașament față de religie decât generația bunicilor săi. Interesant este însă că tânăra generație simte la fel de puternic o dorință sau un sentiment de pace spirituală, de bunăstare și recunoștință.

Ce înseamnă cu adevărat spiritualitatea atunci? Dicționarul definește termenul drept „calitatea de a fi preocupat de spiritul sau sufletul uman, spre deosebire de lucrurile materiale sau fizice.”

Desigur, spiritualitatea va avea diferite semnificații pentru fiecare persoană în parte. Poate că spiritualitatea însemnă să privim o imagine mai mare, de ansamblu și să punem întrebări mai profunde despre viață: Care este scopul meu? Cum pot servi un bine mai mare? Cum pot atinge pacea interioară? Cum pot depăși emoțiile și obstacolele negative?

Se poate privi spiritualitatea și ca pe un vârf de munte în care fiecare persoană urmează o cale diferită spre vârf, dar toate ajung la aceeași destinație?

În timp ce milioane de oameni găsesc în continuare răspunsuri la cele mai dificile întrebări ale vieții prin legea religioasă tradițională și rugăciunea, alții au adoptat noi abordări, îmbinând obiceiurile spirituale antice din diferite credințe la stilurile lor moderne de viață. Pe măsură ce comunitățile globale interacționează tot mai mult între ele, apar practici noi, dând naștere unui amestec frumos de spiritualitate din întreaga lume.

Găsirea răspunsurilor la întrebări profunde nu este o sarcină ușoară. Practicile spirituale zilnice ar putea să nu ne ofere explicațiile pe care le dorim astăzi, chiar acum sau în întregime. Cu toate acestea, practica spirituală zilnică are multe beneficii pozitive pentru sănătate și bunăstare. Ritualurile mici, cotidiene, pot aduce confort, crearea unor obiceiuri de viață mai bune și pot stabili intenții pozitive, în același timp pot conduce la descoperirea lentă a unui scop mai profund.

Te invit astfel să îți deschizi mintea și inima spre o astfel de lume și darurile ei. Comunitatea sufletească nu este ceva nou, este doar ceva uitat …

Unul dintre motivele pentru care spiritualitatea poate avea atât de multe efecte pozitive este pentru că tinde să reunească mai mulți oameni care se susțin reciproc. Acest lucru se poate dovedi deosebit de puternic într-o epocă în care există din ce în ce mai multă izolare și deconectare. Deci, cum se încadrează aceasta într-o practică zilnică?

Urmărește și interacționează cu subiectele, materialele postate pe acest blog sau pe pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine, participă dacă simți la oricare din evenimentele online sau live propuse, (le poți găsi în secțiunea din acest blog denumită workshop-uri și evenimente publice), scrie-mi dacă ai întrebări sau căutări sufletești.

Probabil că vei găsi persoane cu preocupări și căutări similare cu ale tale, cu care să-ți împărtășești valorile și care te pot ajuta să te se simți mai conectat/ă social.

Îți mulțumesc pentru interesul tău  și te aștept cu drag alături de noi!

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Soul Therapy

Trezirea Conștiinței Feminine

http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog;

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166


Scrie un comentariu

Există un bine în această încetinire

shutterstock_18

Nimic nu durează la nesfârșit …

Un adevăr ce uneori aduce în noi ușurare și în același timp un adevăr ce aduce în noi teamă.

Copii fiind, am întâlnit lumea, oamenii așa cum ei ni s-au arătat. Uneori puternici, blânzi, generoși, alteori neputincioși, speriați, fugari … Fără să ne propunem în vreun fel conștient, am împrumutat modelele lor, am crezut în ceea ce ei ne-au spus și am nutrit speranța că vom fi bine. Am devenit ce ne-a atras la ei și ce-am respins din comportamentul lor. Esențial însă este faptul că, ei au devenit modelele noastre!

Ce aflăm astăzi este că nu știm cine suntem fără ei … că lipsa unui reper adâncește o prăpastie în noi, că dincolo de oameni și lume există un „nimic” al nostru, propriu, ce ne sperie prin necunoașterea sa.

Când lumea s-a oprit în loc, când ai noștri sunt mai departe de noi, ne-am rămas noi nouă, așa cum ne-a fost teamă să ne descoperim până acum.

Există un bine în această încetinire … există o șansă la tăcere, la solitudine, la o călătorie ce am tot amânat-o, la o întâlnire ce ne-a dat mereu fiori: întâlnirea cu noi. Nu avem garanții  cu privire la rezultat, dar trebuie să fie cumva întâlnirea ce ne va elibera de cea mai teribilă frică, frica de separare. Până la urmă, frica de moarte este frică de separare.

Am spus deseori că momentul pierderii unei persoane foarte dragi m-a făcut să caut și mai aprig răspunsuri, să mă arunc nebunește în căutarea sensului vieții, să știu … De fapt pierderea ei mi-a reflectat pierderea mea, pierderea de sine. Atunci mi-a fost greu să o văd, a mai fost nevoie de timp, de un pic de fugă, de o altă agățare de lume și de oameni pentru a strânge un pic de putere. Astăzi însă nu mai fug, și pare că fiecare, și noi toți ne unim în același demers: găsirea de sine ca individualități și ca întreg.

Să te găsești pe tine cu tine, iată lucrarea unui Întreg Univers! Iată conspirația generoasă a Divinității și arta Sa.

woman looking out while sitting inside the car

Fotografie de Andrea Piacquadio pe Pexels.com

Nimic nu durează la nesfârșit … și această realitate va trece, dar cât este cu tine, dacă poți, nu fugi! Încetinește și primește darul ei: întâlnirea cu tine!

Dacă această întâlnire îți va părea dificilă sau ți-ar fi mai ușor să nu fii singur/ă, scrie-mi, împreună vom știi să o privim mai bine!

Cu drag, Alice❤️

Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală

Inițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com 

Facebook page: Universe of Alice

alinacorneliamihail@gmail.com

(0040) 726460166

 

 


Scrie un comentariu

Când ne privim în oglindă …

in the mirror

Se pare că oglinda nu a reprezentat din totdeauna ceea ce este astăzi. Era doar un obiect obișnuit, rudimentar, din metal șlefuit, care nu îndemna nicidecum la contemplarea de sine.

Ea a început să se răspândească prin locuințe pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea. De atunci oglinda și avatarurile sale (fotografiile și rețelele de socializare) sunt peste tot cu noi și ne provoacă la a ne asigura o imagine agreabilă.

Privitul în oglindă însă, poate reprezenta și obiectul unei experiențe existențiale mult mai interesante și profunde, decât simpla verificarea a imaginii proprii.

Privindu-ne în oglindă avem ocazia să ne întâlnim cu noi înșine, să observăm în liniște posibilele conexiuni între esență și aparență; cumva, ni se dă șansa să gustăm din experiența ieșirii din corp.

A te privi în oglindă înseamnă a te vedea așa cum te văd ceilalți, înseamnă a observa un corp viu, mobil, reactiv, astfel, contemplarea prelungită a corpului îți va activa viața interioară mult mai mult decât considerațiile estetice, pentru care de obicei folosim oglinda în ziua de azi.

Vă propun, prin urmare, să ne oprim pe îndelete în fața oglinzii, pentru a face un experiment psihologic: mai întâi lăsăm să se epuizeze toate mecanismele mentale, știți voi … „oh, am mai îmbătrânit” sau „încep să se vadă niște riduri” „hm … nu mai am ochii umflați” sau aplecare de cap, zâmbit, încruntare a sprâncenelor și alte astfel de grimase sociale. Apoi, ne privim îndelung, spunându-ne repetat: „…Eu sunt … Da … Eu sunt …”

Nu după foarte mult timp, se va produce un fel de disociere între acest „Eu sunt” și imaginea voastră în oglindă. Ca și atunci când repeți cuvântul ciocolată de mai multe ori și apare situația stranie de disociere între cuvânt și obiectul pe care îl desemnează.

De ce acest cuvânt și nu altul? Apar tot felul de întrebări și sentimente amestecate în fața imaginii de sine reflectate: de ce am acest corp? de ce se asociază trăsăturile lui cu identitatea mea? ce se crede sau spune oare despre mine din perspectiva imaginii mele? de ce sunt atât de importante trăsăturile copului meu pentru mine și pentru cei din jur?Oare fața mea reflectă ceea ce sunt?

Și la urma urmei contează chiar atât de mult toate acestea?

Poate vă amintiți de mitul lui Narcis …

Cum am putea face oare ca statutul nostru de animal social, preocupat să fie iubit și acceptat de ceilalți, să nu se transforme într-un animal narcisic, convinși fiind că imaginea noastră are o importanță capitală pentru a ajunge să fim iubiți?

Uitați-vă puțin în oglindă: în jurul feței voastre începe tot restul lumii … A venit momentul să revenim cu adevărat în lume și să pătrundem în ea!

Woman Looking at Reflection

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Soul Therapy

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog: http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166


Scrie un comentariu

Introspecția

INTROSPECȚIA

Introspecția este un demers voluntar care presupune să privim în noi înșine, să devenim conștienți de gândurile, emoțiile, impulsurile ce ne populează peisajul interior la un moment dat și care ne influențează. Uneori această acțiune pare să fi căzut în desuetudine: cine mai are timp astăzi pentru introspecție? Cine mai face astăzi acest efort de ascultare și înțelegere a sinelui? Probabil că odată pe săptămână sau lună, când ne facem timp să mergem la un workshop sau la o consultație terapeutică, dar, este puțin pentru o vizită în sinele propriu.

Poeții și gânditorii au simțit acest pericol încă de la începutul secolului XIX, odată cu apariția societății de consum: „noile condiții îl vor smulge pe om din orice fel de reculegere” S. Zweig sau Nietzsche „toate instituțiile înființate de om sunt menite să îi împiedice pe oameni să-și simtă viața, ca urmare a faptului că le împrăștie gândurile în toate părțile”.

Să ne oprim un pic!

Societatea te vrea acțional, pentru că are nevoie de tine să funcționezi, să produci, culpabilizându-ți perioadele de inacțiune, și îți va cere să cumperi, să consumi. Prin urmare, societatea nu va face absolut nimic care să ne încurajeze spre introspecție.

Depinde doar de tine, de noi, de câte ori pe zi, singuri, putem decide să ne oprim din orice activitate, să ne angajăm cu toate forțele în non-acțiune, în acest sol fertil al vieții noastre interioare, să reflectăm la ceea ce se petrece în noi.

Apoi, este nevoie de răbdare!

Viața interioară nu este întotdeauna calmă și clară. Simțirile, gândurile, trăirile noastre sunt într-o continuă mișcare, sunt un tumult în  care se încurcă esențialul cu superficialul. e inutil să ne așteptăm să avem o revelație sau să descoperim ceva încă de prima dată când aruncăm o privire în noi. La început vom vedea dezordine și confuzie. Este nevoie să rămânem mai multă vreme acolo; să ne obișnuim, ca atunci când intrăm într-o pivniță întunecată sau într-un pod neluminat. Să stăm în acel loc, să respirăm, să observăm, să nu ne grăbim:

Când a fost ultima dată când ți-ai permis să nu faci nimic?

Pășește spre un spațiu de libertate!

Poate te întrebi, fiind o persoană foarte activă de ce să explorezi interioaritatea? De ce nu?

Persoanele care preferă acțiunea, gândirea centrată doar pe scopuri ce trebuie atinse, când obosesc se lasă atrași în tot felul de distrageri. Acest mod de viață este unul foarte bun dacă vrei să devii sclavul propriei persoane (al propriului trecut și obiceiuri) sau sclavul mediului înconjurător (cu toate manipulările sale).

Pentru cei ce preferă și aleg libertatea, introspecția este un act ce le statuează umanitatea și nivelul de integritate. Este actul de conștiință ce îi transformă din consumatori docili și din simpli muncitori eficienți în ființe umane pline de mirări și visuri …

Cu drag, Alice❤️ Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală
Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine

Academia de Feminitate

http://www.universeofalice.com
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166


Scrie un comentariu

Puterea adevărată a unei Femei

close up of beautiful young woman outdoors.

Puterea adevărată a unei femei se află în deschiderea ei, în curajul său de a se lăsa să simtă și în generozitatea sa de a îmbrățișa toate aspectele vieții.

Sensibilitatea noastră ne face să fugim de „durerile” noastre, ne este teamă să ne uităm adânc în noi, să întâlnim aspecte mai puțin plăcute, sau să le vedem la cei din jurul nostru. Este ca și cum am semnat un contract ce nu poate fi renegociat, în care ne-am spus că nu vom ceda nicicând vulnerabilității, necunoașterii sau oricărui aspect ce ne sensibilizează, ne dojenește, pentru a ne trezi mai mult la cele adevărate sufletului.

Pare o cale mai ușoară, deși lupta de a ne convinge în fiecare zi că suntem „bine” , că totul este ok, că vor trece toate, ne sleiește de puteri, închide în noi compasiunea, răbdarea, simțirea celorlalți, înțelegerea și iertarea …

Ne amăgim că putem face față (că putem controla viața), că orice se poate … însă undeva în noi știm că viața schimbă tot, că nimic nu rămâne la fel, că oamenii se nasc, cresc și mor, că există un ciclicitate, o lege a vieții numită viață-moarte-viață și că nu putem ține de nimic, nu putem opri în loc pe nimeni.

Cel mai greu lucru este să vedem că în noi există teamă, de despărțiri, de pierderi, de transformări radicale, de singurătate, de faptul că am putea simți durerea, suferința separării ființei noastre de esența sa, de casa sa, de Adevăr.

Alegem astfel inconștient să ne protejăm, să ne uităm doar spre aspectele noastre luminoase, să respingem în noi și în afara noastră orice este „rău”, „slab”, „murdar”, „imoral”, „mama vitregă”, aspecte neplăcute și neadmirate de ceilalți și de societate.

Nu știm că astfel respingem părți din noi, ne separăm de părți ale noastre, ne închidem simțurile, ne închidem sufletul și renunțăm la darul imens, sacru de a fi una cu viața, în toate aspectele ei de manifestare, de a o trăi în toată libertatea, intensitatea și splendoarea ei.

Uităm să fim înțelegătoare, iertătoare, ne pierdem răbdarea de a discerne cu claritate lucrurile, ne aruncăm în prejudecăți și verdicte asupra noastră și a celor din jur, ne creștem agresivitatea interioară și exterioară numind-o putere.

Ne transformăm iubirea în luptă, retragere și separare …

Puterea adevărată a unei femei se află în deschiderea ei, în curajul său de a se lăsa să simtă și în generozitatea sa de a îmbrățișa toate aspectele vieții, de a o trăi în toată libertatea, intensitatea și splendoarea ei, de a fi una cu ea și cu Sacrul!

Alina C. Mihail
Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual
Soul Therapy
http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog
De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166</p>


Scrie un comentariu

Călătoria conștientă – Darul suprem al Vieții!

Muntele Olimp – Tronul lui Zeus

Când începi să călătorești conștient, relația ta cu lumea exterioară se diminuează, în timp ce relația ta cu tot ce ființează crește, se aprofundează, se îmbogățește infinit și nebănuit.

Ființa ți se dezvăluie în respirațiile din ce în ce mai intense și mai profunde, în timp ce muntele te găzduiește să-l atingi și să îl urci. Există o relație magică între tot ce ființează …

Când simți căldura cum te doboară, adierile de vânt îți vin în ajutor și te răcoresc, iar răcoarea pe care o poartă îți pătrunde ființa intens, o trezesc și o îndeamnă hotărât să continue, iar când setea se simte aprig în gâtul uscat și pe buzele arse de soare, apa rece a muntelui nu este o simplă apă, este o apă miraculoasă, cu un gust și o consistență anume, de hrană, de nutrient pentru întregul corp, ce poartă în ea un soi de trezire, ce te face să știi că este apă vie.

Cu fiecare vârf atins, muntele îți dă șansa să atingi un vârf în interiorul tău, să te înalți fizic și să te înalți interior.

Un întreg univers urcă cu tine, te simți văzută, primită, ghidată, ajutată. Viața și natura are toate resursele și ingredientele pentru ca tu să reușești. Tot ce trebuie să înțelegi esențial este să o lași să te învețe să fii una cu ea, să te „dizolvi” pe tine : „cunoscătorul”, „stăpânul”, „cel ce decide”.

Dacă am simți cu adevărat măcar pentru o secundă cum ne primește și ne ține natura în brațele ei, cu câtă iubire ne așteaptă, cu cât firesc ni se dezvăluie, cu câtă generozitate ne oferă toate resursele ei, am cunoaște că, fiind  una cu ea, nu poți fi decât infinit protejată, hrănită, esențial în siguranță.

Am știi că a pătrunde misterul ei nu necesită niciun act de violență, nicio forțare pentru a o obliga să se reveleze complet și dintr-o dată.

olimp2

Creația te primește și ți se dezvăluie ca un femeie supremă: la început ți se arată ca un necunoscut, misterioasă, atrăgătoare, ademenitoare și irezistibilă … apoi odată ce se simte onorată și accesată cu respect și sensibilitate, se deschide cu bucurie și generozitate, își revarsă necondiționat toate frumusețile și bogățiile spre tine, te susține, călătorește cu tine și îți șoptește despre magie și copilărie, se transformă în basme cu licurici, lună plină, copaci protectori și ape cristal în care îți citești destinul.

Olimp6

Există atâtă bucurie și împărtășire cât pentru toate ființele, cât pentru toți copiii ei …

Creația și frumusețea ei, acest Feminin sacru imens, nu poate fi cuprins nicicând în totalitate, înțeleg însă acum de ce poeții au iubit-o și venerat-o în versurile lor și de ce s-au îndrăgostit iremediabil de ea, de ce maeștrii spirituali ai timpului au privit-o doar în uimire și tăcere, de ce aspectul masculin o va căuta mereu, iar fără ea se va simți iremediabil incomplet și gol …

Reflecție!

În timpurile în care masculinul continuă să violenteze și să exploateze creația (femininul) pentru o putere dominatoare, o putere distrugătoare și iluzorie, poate este de datoria noastră să reflectăm și să ne trezim … femei sau bărbați, să ne întoarcem la aspectul sacrul al ființei, creației și al existenței.

Femeile să redescopere darurile esenței lor feminine, să redevină apă hrănitoare și iubire creatoare, iar bărbații să redescopere puterea acțiunii și servirii creației prin viziunea vederii conștiinței.

Alina C. Mihail

Consiliere și suport terapeutic psihologic și spiritual

Soul Therapy

Trezirea Conștiinței Feminine

http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog;

De asemenea poți accesa și pagina de Facebook Trezirea Conștiinței Feminine sau îmi poți scrie la e-mail: trezireaconstiinteifeminine@gmail.com, alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166


Scrie un comentariu

Vindecarea traumei

shutterstock_6

Știai că de fiecare dată când vorbești despre o rană sau o traumă nevindecată, o reactivezi în corpurile tale emoționale, spirituale și fizice? Pe măsură ce vorbești sau chiar te gândești la o problemă veche, o trăiești ca în cazul în care se întâmplă chiar acum. Din moment ce mintea ta subconștientă nu cunoaște diferența dintre experiența actuală și memoria trecută, pentru toate intențiile și scopurile, trauma sau experiența negativă se întâmplă acum.

Când reactivezi amintiri dureroase vechi, gândurile, cuvintele și emoțiile tale. creează o energie karmică negativă pe care o proiectezi în mod necunoscut în viitorul tău. Această energie karmică se manifestă în experiențe mai dureroase, similare cu problema inițială. Cu alte cuvinte, atunci când problemele apar fără a fi rezolvate, se dezvoltă o buclă sau un model karmic.

De fiecare dată când acest model karmic se manifestă în situații de viață reală, re-experimentezi rana inițială și rănile actuale simultan. Când se întâmplă acest lucru, este o șansă puternică de a vindeca rana trecută prin vindecarea celei actuale.

Din nefericire, atunci când o problemă este reactivată, în loc să o folosim ca o oportunitate de vindecare, mulți dintre noi răspund prin fuga sau inhibarea rănilor folosind alimente, tutun, alcool, internet, Facebook, TV și o lungă listă de alte distrageri.

Problemele netratate sunt stocate în organism până când le eliberăm. Organismul este ca un depozit pentru rănile emoționale, dar are nevoie de curățare, mai ales dacă problemele sunt acumulate pentru perioade lungi de timp. Stocarea rănilor în organism în cele din urmă slăbește corpul și generează boala, provocând în final depresie, oboseală, stres și creșterea în greutate. Vestea bună este că organismul este gata să elibereze aceste traume, în momentul în care ești pregătit/ă.

Atunci când o problemă nerezolvată este reactivată, nu o mai reprima – găsește-ți timp pentru a te vindeca în cele din urmă. Aceasta înseamnă crearea unui spațiu intenționat pentru a putea să-ți simți emoțiile și pentru a permite ca problema să fie procesată până la vindecare. Odată ce îți permiți să  simțiți pe deplin aceste emoții pentru prima dată, fără rezistență, vei descoperi în mod natural ce cale de vindecare este potrivită pentru tine.

Rănile sunt menite să fie vindecate! Nu-ți petrece viața purtând (cărând) problemele și suferințele din trecut. Deschide-te înspre tine și permite vindecării să se întâmple!

Mulțumesc!

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com

Din iubire,

Alice❤️


Scrie un comentariu

În sufletul unui copil vorbește Dumnezeu

 

shutterstock_1001

Când eram copii, nu mai aveam răbdare să ne facem mari, să trăim, să facem și să împlinim tot ce ne trecea prin căpșoare, prin inimi și suflet …. și tot timpul ne veneau idei, multe , continuu, timpul nu ne era de ajuns pentru câte simțeam că vrem să creăm.

Când am crescut un pic, cât să vedem lumea din jur și am intrat în lumea celor mari, ne-am trezit visând să-i ajutăm, să fim puternici pentru ei, să-i salvăm cumva, căci îi vedeam triști, plini de griji, confuzi și furioși. Câtă dreptate aveam …

Am crezut că tot ce ne lipsește este că nu suntem mari … Și atunci ne-am hotărât cu orice preț să ne facem mari. Atunci ne-am spus: vreau să fiu mai repede mare să pot să fac toate acestea …

Și ne-am făcut, fără să știm cum și când „Mari”.

Acum, suntem mari, ne închipuim uneori că am putea învârti lumea cu un singur deget, avem resurse de tot felul și încă mai acumulăm, dar, … nu mai știm de ce, … ce să facem cu ele, și cu noi?

SENSUL, râul de bucurie, entuziasmul și creativitatea au secat, nu mai știm unde este … ne trezim doar  spunând cu nostalgie:  Ce frumoasă era lumea când eram copii, cu adevărat copii, înainte ca lumea adulților să ne atingă, ce bine ar fi să mai pot fi copil, ce timpuri, ce magie …ce n-aș da să mă mai pot întoarce …

Mulțumesc pentru curiozitate, vouă, copii eterni …

Cu dragoste,

Alice❤️

Life develpoment coach

Pentru mai multe informații rămâi conectat/ă la blog, poți accesa pagina de Facebook Universe of Alice sau îmi poți scrie la: alinacorneliamihail@gmail.com.

Partcipă la un workshop minunat dedicat copilului interior, redescoperirii stării și vibrației de copil!
Deva, 14 Mai 2019, Jos pălăria – cafenea dependentă de cultură, B-dul Decebal, Bl. M, Parter, ora 18:00.
Informații despre praticipare și înregistrare 👇
https://www.facebook.com/events/352009305428442/
Să ne întâlnim cu bucurie!
Alice❤️
www.universeofalice.com


Scrie un comentariu

Efectul magic al muzicii baroce asupra creierului

baroque-church-collegiate-church-church-melk-51381.jpeg

Fiecare dintre noi am observat efectul miraculos al muzicii asupra stării noastre de spirit. Poate ne-ar fi util să devenim mai conștienți asupra muzicii, ca un instrument minunat, aflat foarte la îndemână, de a ne liniști și hrăni sufletele.

Pentru că muzica a fost și îmi rămâne prieten devotat, vindecător și mentor, sursă de inspirație și evoluție, mijlocitor către suflet și Dumnezeu  …

Știați că, ascultarea genului potrivit de muzică poate ajuta la atenuarea anxietății? Muzica barocă este cunoscută pentru faptul de a induce valuri alfa calme în creier. Prezența acestora poate acționa pur și simplu pentru a calma sau, și mai mult, pentru a schimba programele.

Foarte pe scurt despre muzica barocă:

Termenul „baroc” se referă la muzica compusă între 1600 – 1750 într-un timp cunoscut în general ca era baroc. Aceasta a fost caracterizată de un stil artistic în artă (pictura, arhitectură, muzică, literatură etc.) care au creat exuberanță și dramă. Fiind creată pentru a fi înțeleasă în mod clar, în arta barocă există puțină subtilitate.

Beneficiile ascultării acestui gen de muzică:

Continuă lectura