Sfântul cel Bun

Părintele Iustin Pârvu

Cândva trăia un sfânt atât de bun și pur încânt îngerii coborau din cer pentru a-l vedea și a fi lângă el. Acest sfânt radia compasiune și virtute, fără să cunoască acest lucru, așa cum stele își dăruiesc strălucirea sau florile parfumul. Existența lui zilnică poate fi rezumată în doua cuvinte: dăruia și uita. Totuși, aceste cuvinte nu apăreau niciodată pe buzele sale. Ele erau exprimate prin zâmbetul său, prin bunătate, dăruire și puritate.

Într-o zi îngerii s-au dus la Dumnezeu și au spus: ”Doamne oferă-i puterea de a face minuni”. Dumnezeu le-a răspuns: ”Bine, duceți-vă și întrebați-l ce dorește”. Îngerii l-au întrebat pe sfânt: ”ai dori ca mâinile tale să vindece pe orice ating?” ”Nu”, a răspuns sfântul: ”Doresc ca Dumnezeu să facă acest lucru”. ”Ți-ar plăcea să ajuți suflete pierdute să ajungă pe cale?”, ”Nu, aceasta este misiunea îngerilor”. Nu eu sunt cel ce îi poate converti pe oameni” ”Ai dori să devii un exemplu pentru ființele umane și să le atragi prin virtuțile și puritatea ta, slăvindu-L astfel pe Dumnezeu ?” ”Nu, dacă oamenii ar fi atrași de mine, atunci ei s-ar înstrăina de Dumnezeu”. ”Atunci ce dorești?” ”Ce pot dori? a întrebat sfântul zâmbind: ”Dumnezeu îmi oferă harul său, oare nu am prin aceasta totul?” Îngerii i-au spus: ”Trebuie să îți dorești să faci un anume fel de minuni, altfel îți vom oferi ceea ce vrem noi”. ”Bine”, a răspuns sfântul, ”Atunci, vreau să pot face mult bine, dar fără să îl cunosc cum îl fac. Totul să se întâmple în urma mea, nu în fața ochilor mei. Totul să se întâmple după ce trec eu, mereu în spatele meu: astfel încât să nu știu că am făcut și nici ceilalți să nu știe cine i-a binecuvântat. Vreau să rămân anonim. ”Numai așa dați-mi puterea să fac bine”. Îngerii au rămas muți de uimire. Au fost totuși la Dumnezeu și au formulat cererea. În vremea ce a urmat au constat că ori de câte ori umbra sfântului se afla în spatele său, ori în partea stângă, ori în partea dreaptă, astfel încât să nu o poată vedea, aceasta avea puterea de a vindeca bolile, alina durerile și suferința. De atunci umbra sa înverzea cu vegetație cărările bătătorite, înflorea plantele uscate, limpezea apa fântânilor, îmbujora copiii palizi, insufla fericire și bucurie oamenilor triști. Sfântul a continuat să trăiască la fel ca înainte. Oamenii, respectându-i pioșenia și modestia, l-au urmat în tăcere și nu i-au vorbit niciodată despre minunile pe care le făcea. După un timp i-au uitat chiar și numele și au început să-l numească ”Umbra Sfântă„.

Pilde înțelepte, invitație la contemplare și sporire în înțelepciune.

Din iubire, Cornelia-Alina Mihail În măsura în care simți interes pentru aceste materiale informative sau dorești să lucrezi mai mult cu tine poți accesa și pagina de Facebook Cornelia-Alina Mihail sau îmi poți scrie la e-mail: alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166

http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Poveste extrasă din ”Surâsul Veșniciei” Pr. D. Popovici

Publicat de Cornelia Alina Mihail

Terapeut, ghidul sufletului tău pe calea dezvoltării personale și trezirii spirituale. Pasionată de această creație fascinantă care este ființa umană, mereu în căutarea potențialului său cel mai înalt, a esenței sale unice Dumnezeu. Un simplu om intre oameni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: