Introspecția este un demers voluntar care presupune să privim în noi înșine, să devenim conștienți de gândurile, emoțiile, impulsurile ce ne populează peisajul interior la un moment dat și care ne influențează. Uneori această acțiune pare să fi căzut în desuetudine: cine mai are timp astăzi pentru introspecție? Cine mai face astăzi acest efort de ascultare și înțelegere a sinelui? Probabil că odată pe săptămână sau lună, când ne facem timp să mergem la un workshop sau la o consultație terapeutică, dar, este puțin pentru o vizită în sinele propriu.
Poeții și gânditorii au simțit acest pericol încă de la începutul secolului XIX, odată cu apariția societății de consum: „noile condiții îl vor smulge pe om din orice fel de reculegere” S. Zweig sau Nietzsche „toate instituțiile înființate de om sunt menite să îi împiedice pe oameni să-și simtă viața, ca urmare a faptului că le împrăștie gândurile în toate părțile”.
Să ne oprim un pic!
Societatea te vrea acțional, pentru că are nevoie de tine să funcționezi, să produci, culpabilizându-ți perioadele de inacțiune, și îți va cere să cumperi, să consumi. Prin urmare, societatea nu va face absolut nimic care să ne încurajeze spre introspecție.
Depinde doar de tine, de noi, de câte ori pe zi, singuri, putem decide să ne oprim din orice activitate, să ne angajăm cu toate forțele în non-acțiune, în acest sol fertil al vieții noastre interioare, să reflectăm la ceea ce se petrece în noi.
Apoi, este nevoie de răbdare!
Viața interioară nu este întotdeauna calmă și clară. Simțirile, gândurile, trăirile noastre sunt într-o continuă mișcare, sunt un tumult în care se încurcă esențialul cu superficialul. e inutil să ne așteptăm să avem o revelație sau să descoperim ceva încă de prima dată când aruncăm o privire în noi. La început vom vedea dezordine și confuzie. Este nevoie să rămânem mai multă vreme acolo; să ne obișnuim, ca atunci când intrăm într-o pivniță întunecată sau într-un pod neluminat. Să stăm în acel loc, să respirăm, să observăm, să nu ne grăbim:
Când a fost ultima dată când ți-ai permis să nu faci nimic?
Pășește spre un spațiu de libertate!
Poate te întrebi, fiind o persoană foarte activă de ce să explorezi interioaritatea? De ce nu?
Persoanele care preferă acțiunea, gândirea centrată doar pe scopuri ce trebuie atinse, când obosesc se lasă atrași în tot felul de distrageri. Acest mod de viață este unul foarte bun dacă vrei să devii sclavul propriei persoane (al propriului trecut și obiceiuri) sau sclavul mediului înconjurător (cu toate manipulările sale).
Pentru cei ce preferă și aleg libertatea, introspecția este un act ce le statuează umanitatea și nivelul de integritate. Este actul de conștiință ce îi transformă din consumatori docili și din simpli muncitori eficienți în ființe umane pline de mirări și visuri …
Cu drag, Alice❤️ Ghidul în tău în dezvoltare personală și evoluție spirituală
Înițiator Proiect Trezirea Conștiinței Feminine
Academia de Feminitate
http://www.universeofalice.com
alinacorneliamihail@gmail.com
(0040) 726460166