Așa am ales căci, Dumnezeu nu poate fi singur

Mi-a fost frică să vă pierd, pe rând sau pe toți odată.

Mi-a fost frică că nu voi mai avea cu cine să mă joc, să mă împărtășesc, să fac schimb de stări și lucruri, pentru că da, mă gândeam că nicicând singură nu voi putea ajunge să le cunosc și să le împărtășesc pe toate, iar voi pentru mine însemnați cumva, șansa la diversitate, șansa la împărtășirea aceea sacră a sufletelor și a darurilor lor.

Mi-a fost o frică cumplită că fără oameni, viața este imposibilă, că mai devreme sau mai târziu sensul ei moare și ca fără sens, sufletul cade iremediabil în întuneric. Că, singur ești mic, nesigur, insuficient. Că lumea te crește și te scade după cât ești al lumii și de partea ei.

Așa am început să fiu mai puțin eu și mai mult voi … deloc eu, ci voi. Am renunțat la luxul de a fi cine sunt și am excelat în a fi și eu cu lumea, ”ca lumea” …

Când și cum a început frica să mă convingă de toate acestea este o altă poveste, ce este valoros cu adevărat în acest prezent este că mă trezesc … că astăzi accept să vă pierd pe toți, pe rând sau pe toți odată, că sunt dornică și hotărâtă să redescopăr cu orice preț ce am pierdut în tot acest târg nemilos cu frica: pe mine.

Când vezi lumea exterioară ca pe ceva neschimbător, loial, ești pierdut!

Câteodată te prinde un dor, se aprinde în tine un foc și cauți neputincios în lume, în relațiile cu ceilalți să îl strigi, să îl stingi … pentru a te deștepta mai apoi în a vedea vanitatea ta și a lumii, ne-permanentul în care investești, punând atâta valoare de adevăr pe tot acest iluzoriu tablou al socialului de succes sau de frumoasă fațadă …

Da, câteodată te prinde un dor de sacru, un dor de Dumnezeu!

Să fie acesta momentul de zero, când las vălul lumii să cadă, când pentru o clipă lumea își pierde puterea în a mă sprijini, lăuda, admira, hrăni arbitrar și condiționat, cultiva amorul propriu și a mă subjuga subtil în egală măsură.

Mă întorc la singurul Adevăr: Sunt! Este momentul în care sufletul se trezește, se asumă, se liniștește, se prinde în taina neîncetatei rugăciuni, care tace către oameni, pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Am legat iubirea de lume și lumea m-a învățat că iubirea nu este un atribut al său ci o forță dincolo de ea!

Din iubire, Cornelia-Alina Mihail

În măsura în care simți interes pentru aceste materiale informative sau dorești să lucrezi mai mult cu tine poți accesa și pagina de Facebook Cornelia-Alina Mihail sau îmi poți scrie la e-mail: alinacorneliamihail@gmail.com; sau telefon: (0040) 726460166

http://www.trezireaconstiinteifeminine.com

Publicat de Cornelia Alina Constantin

Terapeut, ghidul sufletului tău pe calea dezvoltării personale și trezirii spirituale. Pasionată de această creație fascinantă care este ființa umană, mereu în căutarea potențialului său cel mai înalt, a esenței sale unice Dumnezeu. Un simplu om intre oameni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: