Se trezea, se uita în jur …
Vedea cum nu mai văzuse …
Se minuna, vedea ce mai văzuse înainte, nimic în formă nu se schimbase, dar știa că ceea ce vedea era NOU.
Oh, ce nou, ce măreț i se arăta totul …
Tot ce știa se aduna aici, tot ce simțea se condensa într-o singura stare, necunoscutul, din care totul se desface în cunoscut, în înțeles!
Zâmbi, de acum știa că ar fi putut să-și lase mintea să născocească povestea acestui moment iar și iar, să-l explice, să-i dea înțelesuri, tâlcuri, să vorbească despre el, să-l mărească răspândindu-l, doar că aici, nu este nevoie de nimic din toate acestea …
Adevărul nu se confirmă pe sine, Lumina nu se luminează pentru a fi, Iubirea nu se explică pe sine, nu se arată/demonstrează …Toate sunt, TOTUL este și ESTE, este suficient pentru TOT!
Ce frumos trăia acum, căutase toată viața cu tot sufletul LIBERTATEA, aici, acum, ERA LIBERĂ în sfârșit. Simțea că acest punct este eternitate și că așa va fi de acum totul …
Cui putea mulțumi și mai ales cum? Era ca și cum ar fi putut materializa în vreun fel tot raiul din ea în forma simplă a unui mulțumesc. Cât de puțin îi păru acest cuvânt …
Purtând în toată ființa ei acest RAI își simți Creatorul, Viața, Mentorul, Calea, Bărbatul, Lumea … era forma ei nouă de a le spune Mulțumesc, Iubesc, Sunt!
Fragment din cartea Cufărul unei Femei
Mulțumiri din toată inima Mentorului meu Northern Deer Alexander