Cufărul unei femei

Te întâlnesc în sfârșit …

Te aștept de atâta vreme și am simțit de prea multe ori cât de tare mi-ai lipsit.

Te privesc uneori cu mare uimire, descopăr mirată frumusețea ta, calmă, caldă și văd cum viața se deschide în fața ta, femeie minunată! Lumea își deschide cu emoție porțile pentru a te onora și a se bucura de energia ta, lumea abia așteaptă să te asculte, căci ce ești contează acum pentru tot acest prezent fizic și subtil, pământul și cerul te întâmpină și petrec pentru că ești …aici.

Pășești pământul cu grație, sub tălpile tale pădurea se trezește, dai viață freamătului cel mai profund și intens și pornești dansul … Este un dans al libertății, al eliberării și unității. Ești lacrimă în rugăciune până în marele înalt, limpezind orizonturi și aducând claritate, claritatea prin care totul se oglindește, se vede și se găsește pe sine … Ești transparența prin care lumea se oglindește.

Feminitatea ta trezește un Yang ce va onora această înâlnire în sacru. Ești pasiunea care topește totul, ești curgerea în care povestea se transformă dar nu se termină nicicând. Împletești în tine dualități și le unești într-un tot măreț, grandios iar apoi ești, rămâi…LINIȘTE.

Fragment din cartea Cufărul unei femei – februarie 2017