Orice om vine pe lume asemenea unei foi albe de hârtie, dar oamenii și împrejurările care îl înconjoară rivalizează care să murdărească mai tare această foaie și să o acopere cu inscripții de tot felul. Educația, lecțiile de morală, lucrurile pe care le știm și le numim cunoaștere intervin – toate sentimentele de datorie, de onoare, de conștiință etc. Și toți proclamă caracterul imuabil și infailibil al metodelor de care ei se servesc pentru a altoi aceste ramuri ale arborelui „personalității„ omului.
Încetul cu încetul, foaia este murdărită, și cu cât este mai murdărită cu pretinse „cunoștințe„ cu atât omul este considerat mai inteligent. Cu cât există mai multe inscripții în locul numit „datorie„, cu atât posesorul este considerat mai cinstit, și așa se întâmplă cu toate. Și foaia astfel murdărită, văzând că murdăria i se ia drept un merit, începe să o considere prețioasă.
Iată un exemplu a ceea ce noi înțelegem prin numele de „om„ adăugând aici adesea chiar cuvinte de genul „talent„ și „geniu„. Totuși „geniul„ nostru își va strica ziua dacă nu-și găsește papucii lângă pat când se trezește dimineața …
Fragment din scrierile lui G.I. Gurdjieff