Cornelia Alina Mihail

Redescoperă Limbajul Sufletului


Scrie un comentariu

Povestire Șamanică II

c7791e21a0242b73e996debda105728f

A fost odată ca niciodată un moment în care am plecat într-o lungă drumeție prin Taiga (pădurea virgină siberiană) cu papucii de zăpadă și m-am rătăcit. Mergeam de foarte mult timp și, într-un sfârșit, am obosit foarte tare. Dar, chiar în acel moment, am văzut o pată din care am văzut un foc și fum urcând spre cer. Era foarte frig și am decis să mă îndrept către Yurta de unde ieșea fumul. Se întuneca deja. Am ajuns la Yurta și acolo a apărut un șaman care mi-a spus:

  • Sunt Altai Kam, te aștept de mult timp. Și astăzi spiritul – Stăpânul Taigalei – te-a adus la mine pentru că ție trebuie să îți transfer puterea mea șamanică și cunoașterea.

Ultima oară când auzisem despre cunoașterea șamanică, dar nu avusesem realmente niciun contact cu ea. Șamanismul este un studiu viu, comparativ cu diferitele religii în care studiul sinelui a avut loc și a fost documentat cu mii de ani în urmă, iar acum se transmite doar prin cărți și scripturi. Șamanul însuși comunică cu spiritele și primește tot timpul direct de la ele cunoaștere nouă și înțelepciune interioară. De aceea șamanul este el însuși un studiu viu.

În acel moment nu știam despre destinul care mă aștepta. Altai Kam a început să mă învețe șamanism și Kamlanie. În timpul Kamlanie (călătorie șamanică) am coborât pe rădăcinile copacului cosmic în lumea de jos. Acolo m-am trezit stând într-o barcă care călătorea pe un râu. În barcă nu existau deloc rame, râul era foarte întunecat și mi se părea că apa gemea și plângea. Alături de mine, în barca, stătea un om cam la 50 de ani, foarte înalt, cu ochi negri. Avea o privire concentrată, serioasă, o barbă neagră mare și o mustață uriașă care se întindea până în spatele urechilor. Continuă lectura