Prin aceste lecții vi se deschide o cunoaștere amplă pe care trebuie să o manifestați în viață prin acțiuni, sentimente și gânduri. În acest sistem de cunoaștere, oamenii sunt împărțiți în 3 tipuri sau categorii: oamenii de rând, șamanii și yoghinii.
Care este diferența dintre ei? În primul rând diferă prin felul în care percep problemele diverse pe care le creează viața.
Când un om obișnuit dă de o problemă, începe să se auto-compătimească, începe să sufere și să se simtă rău și începe să se plângă de problema pe care o are. Prin această suferință și lamentație pierde foarte mult timp, generează multe alte gânduri și sentimente negative și toată energia lui e investită în această negativitate, care bineînțeles, la rândul ei generează și mai multă negativitate, lucru care nu poate să îi fie acestuia de ajutor în niciun fel.
Când un șaman are o problemă, nu suferă, nu se plânge și nici nu își plânge de milă, ci își direcționează toată energia către soluția problemei și toate emoțiile pentru a se reconecta cu Sinele său Suprem. Comunică cu spiritele sale ajutătoare și își pregătește un plan pentru a își manifesta adevăratele dorințe. Cu alte cuvinte, în loc să se îngrijoreze și să-și cheltuiască toată energia și timpul plângându-și de milă că ceva s-a manifestat altfel decât cum și-a dorit, umplându-se, astfel, de negativitate, își adună puterile și se întreabă: “Ce scop urmăresc? Ce îmi doresc cu adevărat? De ce a apărut această problemă? “
De exemplu, poate că problema e o problemă financiară, poate că el își făcuse planuri să meargă într-o călătorie într-un loc de putere pentru a face unele ritualuri și a se conecta cu spiritele locului respectiv și dintr-o dată a pierdut banii pentru călătorie sau din anumite motive, lucrurile nu au mers bine și el a rămas fără resursele necesare. Deci, pentru această situație, trebuie acum să adune bani și în loc să se îngrijoreze că excursia lui importantă e pierdută și scopul său nu se manifestă și să înceapă să se auto-compătimească pentru situația în care se află, plângându-se de norocul sau de soarta lui, el se va concentra și va direcționa toată puterea voinței și dorinței sale către scopul de a aduna banii necesari. Deci, în loc să se îngrijoreze, își dorește și mai mult, având o mare încredere în calea și destinul său ca magician, o mare încredere în ajutoarele sale spirituale și o mare stare de siguranță și de stabilitate. Pur și simplu își dorește și se concentrează pe ideea că planul său se va manifesta și cunoștințele pe care dorea să le obțină din respectivul loc vor ajunge la el, trebuie să ajungă la el, într-un fel sau altul. Se conectează intuitiv cu faptul că există posibilități infinite și că situațiile și lucrurile se vor întâmpla în așa fel încât, în cele din urmă intenția sa se va manifesta. Nu creează forme specifice în minte cu privire la modul în care acest lucru ar trebui să se întâmple. În schimb, își spune sieși: „Fie ca dorința mea să se manifeste în orice mod posibil, lasă-mă să merg în acest loc de putere, chiar dacă va trebui ca trupul meu să se teleporteze, chiar dacă va trebui să modific tot ce am planificat, nu contează. Într-un fel sau altul, voi merge acolo, voi fi acolo, voi contacta acel spirit de putere de acolo. Asta e. Pur și simplu o voi face”. Și magul așteaptă. Așteaptă și continuă să creeze și să construiască intenția în interiorul său, fără să se îndoiască o clipă de sentimente de teamă cu privire la rezultat, fără să se îndoiască că are putere sau să se îndoiască de faptul că credința îi este slabă. În acest fel, orice ființă umană ar putea fi un magician dacă în loc de îngrijorare și suferință, ar direcționa pur și simplu toată dorința și voința către manifestarea visului său, fără să se răzgândească și fără îndoială. Când profesorul mi-a explicat acest lucru, l-am întrebat. “De ce oamenii nu acționează așa? De ce nu își direcționează intenția către manifestarea propriilor vise?”, iar mentorul mi-a răspuns:
“Nenorocirea e că oamenii de rând sunt foarte sentimentali, mai mult decât trebuie. Sunt foarte “sensibili” într-un mod greșit, dar ei consideră că sunt “sensibili” într-un fel bun. Au, de asemenea, ego-uri foarte mari și orgoliu. Și se supară sau se simt ușor răniți sau dezamăgiți, lucru despre care ei cred că arată cât de buni sau de „sensibili” sunt, dar, în realitate, nu au idee că se află într-un loc greșit cu privire la modul în care se văd pe ei și situațiile din jurul lor. Deci, ei trăiesc tot timpul în propria lor lume iluzorie și, ce e mai rău, e că s-au obișnuit să se plângă foarte mult. Acest ultim lucru a devenit un mod de a fi de proporții uriașe. În plus, există oameni cărora le place să se tortureze cu sentimente negative, grele, deoarece acest lucru le dă într-un fel sentimentul că sunt vii și că se întâmplă cu adevărat ceva în viața lor. În acel moment de suferință ei simt că trăiesc. Dar, în realitate, toate aceste sentimente negative le blochează adevărata libertate.”
Pentru ca o persoană să devină mag, trebuie să fie mai mult Yang din punct de vedere energetic, mai tare în interior, mai puternică emoțional si mai dedicată, hotărâtă, astfel încât să poată să nu lase sentimentele de „sensibilitate” sau sentimentalism să ajungă la ea sau să o dărâme; persoana va putea să evite îndoielile, tristețea, autocompătimirea sau alte emoții slabe, care provin din acumularea de aspecte negative ale energiei Yin. Exact acestă saturație cu energie Yin a corpurilor sale subtile și fizice, este cea care blochează o persoană să devină un magician în viața reală. Mentorul m-a sfătuit să observ câțiva oameni „de succes” în realitatea exterioară, pentru a vedea chiar eu că, deși acești oameni nu sunt în mod conștient magicieni, în esență ei sunt magicieni și își manifestă întotdeauna visele în mod activ fără nicio îndoială și având încredere în ei înșiși și în visele lor. Acești oameni acordă prea puțină atenție sau deloc diferitelor îndoieli, temeri sau griji sau altor stări negative de vibrație scăzută. Așa că am început să observ diferite persoane de succes și am văzut că, într-adevăr, acești oameni au multă energie Yang, sunt hotărâți, activi și se îndoiesc foarte puțin de ei înșiși. De asemenea, se exprima în mod activ, permițându-și să spună ce gândesc fără teama de a fi judecați sau fără să se identifice prea mult cu ideea ca opinia lor să fie sau nu acceptată. De asemenea, reacționează puțin dacă alții le resping ideile sau dacă au idei, opinii sau valori diferite. În acest fel, aceștia reușesc în obiectivele lor. După care, mentorul meu m-a sfătuit să observ opusul acestor oameni, cei care sunt nefericiți și nu pot reuși în nimic. Am văzut că, din păcate, acești oameni au prea multă energie Yin. Acest exces de Yin îi face să fie pasivi, melancolici sau apatici. Am văzut că acești oameni nu pot genera energie din interior, și că atunci când au nevoie de energie trebuie să o obțină dintr-un stimul extern și din impresii din lumea înconjurătoare. Am văzut că acestor oameni le place mult să rămână permanent în stări emoționale și au nevoie să primească multă atenție de la lumea din jurul lor. Își atrag drame, nenorociri, îndoială, autocompătimire și alte nivele înalte și scăzute de sentimentalism, în scopul de a suplini lipsa de energie Yang din viața lor prin sentimentele altor oameni sau din surse externe de stimulare (hrană, tv, reviste, jocuri pe calculator, bârfă la telefon ore în șir, etc.). Toate aceste surse externe le permit să rămână pasivi și în același timp să simtă ca fac ceva viu și activ, să simtă că trăiesc. De asemenea, am văzut că din când în când, acest mod pasiv de existență, le aduce stări și mai mari de suferință și o stare de disconfort fără motiv. Mentorul meu, mi-a spus atunci că majoritatea oamenilor sunt așa și că rămân nefericiți, poate, pentru tot restul vieții lor deoarece nu vor să vadă realitatea vieții și să se trezească din starea de inconștiență cu care s-au obișnuit. Nu doresc să urmeze un vis sau țel în viață, deoarece acest lucru le testează limitele și îi obligă să se trezească. Îi forțează să iasă din obiceiul lor de a se simți slabi și le place să se simtă slabi oricât de nebunesc ar părea. Cu toate că le face rău, rămân așa din frica de necunoscut și din frica că vor realiza că nu sunt ceea ce au crezut că sunt toată viața lor. Nu au fost educați niciodată pentru acest adevăr.
Apoi, mentorul mi-a spus. „Sigur că este un pas uriaș ca o persoană obișnuită să devină mag. Dar acesta nu e finalul drumului. Un om care ajunge la acest gen de stare spirituală a ființei nu trebuie să se oprească acolo și să creadă că a dobândit tot ceea ce viața are să-i ofere. Pentru că, dacă respectiva persoana se va opri acolo și va continua pentru tot restul vieții doar dă obțină mai multe rezultate și să manifeste mai multe vise și țeluri, va ajunge într-un final în punctul mort al dorințelor și atunci e posibil să treacă în cealaltă parte și să devină un magician al magiei negre. Apoi, această persoană va începe, singură, să se autodistrugă și să distrugă lumea din jur pentru a-și mai satisface o dorință și a manifesta tot mai multe țeluri. O asemenea persoană devine obsedată de propria putere crezând că a atins deja perfecțiunea, știind tot ceea ce se poate ști. De aceea, persoana care a luat calea adevărului trebuie, mai devreme sau mai târziu, să depășească asta și să ajungă la deschiderea completă a inimii, trecând la a treia cale. Acum trebuie să devină yoghin. Atunci mi-am întrebat mentorul: „Ce înseamnă să fii yoghin? Cine este yoghinul?”. Mentorul mi-a răspuns: „Să devii yoghin înseamnă să îți rezolvi problemele descoperind cauza rădăcină pentru ele. Când un om descoperă sursa problemelor sale, problema dispare de la sine și atunci toate problemele se transformă într-o problemă de bază mai profundă pe care yoginul trebuie o rezolve în calea lui spre eliberare. De exemplu, dacă yoghinul vrea să meargă în locul de putere din exemplul pe care l-am dat pentru mag, el va începe să se întrebe: “ De fapt de ce vreau eu să merg acolo?” Poate că va veni un răspuns ca, de exemplu, de genul:”Vreau să contactez spiritele acestui loc și să primesc puterea acestor spirite și să primesc cunoașterea civilizației care a trăit cândva acolo. Iar când voi fi conectat cu toate acestea, voi primi, probabil, răspunsuri și o mare forță în interior și acest lucru îmi va oferi cunoașterea Marii Puteri a înțelepților din vechime și cu această putere voi putea să-mi trăiesc viața diferit, voi putea să fac ce vreau, să îmi manifest dorințele, să fac lucruri minunate, să ating experiențe uimitoare, etc. De asemenea, simt că vreau să devin ceva important cu această putere, vreau să fiu diferit, nu ca toți ceilalți. Vreau să simt că merit să fiu mare și vreau să fiu ca un lider între oameni. Vreau ca alții să mă vadă ca pe ceva unic, uimitor și măreț și vreau să simt că oamenii mă respectă. Vreau ca apoi să fiu guru-ul sau maestrul lor, să-i inspir pe alții și, de asemenea, să simt eu că fac acest lucru minunat în viață, că eu sunt mare. Nu voi mai trăi o viață comună „. După aceea yoghinul observă: „De ce vreau eu de fapt să fiu mai sus decât restul? Care e motivul? De ce am nevoie ca oamenii să mă vadă ca pe cineva minunat? De ce am nevoie ca ei să mă respecte în mod special? De ce vreau să fiu guru-ul sau conducătorul lor? De ce nu vreau și să fiu mai presus decât pietrele, copacii și muntele sau chiar mai sus decât câinii, caii sau poate alte ființe? De ce vreau să mă simt special doar între oameni?”
Dacă cineva își observă problemele în acest fel pentru o perioadă mai lungă, va începe să realizeze că are o idee anume și o imagine despre sine ca fiind asta sau aia, ceva de o importanță mai mică sau mai mare. De exemplu, această idee i-a fost sădită treptat în mintea subconștientă de către lumea din jur, în timp ce creștea. Din cauza acestei programări, el are acum această imagine de sine. De pildă, că este important ca cineva să fie respectat, să fie important, diferit și unic, nu ca restul. Că este important să fie un lider printre oameni, să urce pe scara socială sau altfel va fi considerat ca o persoană de mică valoare etc., etc. Cu alte cuvinte, își va da seama că în el există un întreg program, care are de-a face cu lucrurile fundamentale din viață: Cine sunt eu? Cine ar trebui să fiu? Ceea ce ar trebui să facem în această viață?
Fiecare persoană își are în felul ăsta propriul program; unul vrea să fie lider, altul să fie bogat, altul să stăpânească peste alții, altul să fie iubit de alții etc., etc. Fiecare om își are propriile dorințe, a fost programat într-un fel sau altul de la bun început și, desigur, dacă viața pentru el are sensul acesta, va putea găsi fericirea numai atunci când manifestă această sau aceste dorințe. De obicei, o persoană spune: „Voi fi fericit când voi fi cel mai important și voi fi cucerit și influențat întreaga lume! Alții cum au făcut-o în trecut? Eu nu sunt atât de important ca ei? Nu, nu pot accepta că eu nu sunt atât de important. Trebuie să cuceresc întreaga lume și abia atunci voi fi cu adevărat mulțumit și voi ști că Eu sunt această minunată ființă umană!!” Așa, de pildă, gândeau Stalin și Hitler. Alții gândesc: „Voi fi fericit când toți oamenii se vor pleca cu respect în fața mea, voi fi fericit când voi fi faimos în întreaga lume!” Așa gândesc mulți actori, vedete, producători de film, cântăreți, artiști etc. Alții gândesc: „Voi fi fericit când voi avea o mulțime de bani și voi fi unul dintre cei mai bogați oameni de pe pământ, poate CEL mai bogat om din lume !!” Așa gândesc majoritatea milionarilor din lume. Această idee îi motivează să facă milioanele. În realitate, deși gândul stresant și grijile cu privire la toată această putere, faimă sau bani nu se opresc până la sfârșitul vieții lor, acești oameni nu pot spune: „Acum am atins într-adevăr fericirea, acum am reușit! Pot să spun că sunt și mă consider sincer fericit în sensul real al cuvântului!!” În realitate nu ajung să spună niciodată acest lucru pentru că nu există un sfârși al acestui drum al succesului exterior și al realizării.
Yoghinul, după ce ia în considerare toate acestea, după contemplarea profundă a problemei lui personale și după realizarea întregului lanț al asociațiilor și programelor Karmice care duc la această problemă, ajunge să înțeleagă că, în realitate, vrea doar să intre într-o anumită stare de a fi și să trăiască experiența unei anumite stări de a fi. Apoi el începe să încerce să ajungă în această stare de fericire și împlinire la care a vrut să ajungă prin dorințe și vise. De exemplu, el își spune că a reușit să atingă un scop și apoi observă starea care se creează în interiorul său. Vede că deja, folosind imaginația, se simte fericit și atunci încearcă să gândească astfel: „De ce anume vreau să ating fericirea în acest fel? Nu pot atinge fericirea și pe alte căi?”și după ce ia în considerare toate aceste lucruri, ajunge în cele din urmă să realizeze că nu are nevoie de întregul lanț de evenimente karmice ca să ajungă la împlinire; de exemplu, să se simtă fericit când va fi foarte respectat și NUMAI atunci să poată fi împlinit. Sau să devină celebru în întreaga lume și numai atunci să fie fericit și împlinit sau toți oamenii să îl aprecieze și să îl iubească și să-i satisfacă toate dorințele și atunci el să fie fericit și împlinit. Se detașează în cele din urmă de toate aceste absurdități pentru că își dă seama de vanitatea din toate acestea. Oricum, oamenii nu ne vor satisface niciodată permanent dorințele și nu vom cuceri niciodată cu adevărat întreaga lume, să o facem a noastră și nu vom fi niciodată cel mai bogat om din lume pentru totdeauna. Omul poate continua să se refere la toate dorințele omenești și imediat să spună că nu va realiza niciodată așa ceva în totalitate și chiar dacă ar putea, își va putea menține realizarea doar pentru o perioadă limitată de timp. Dacă vom reuși să realizăm ceva, vom avea oricum de luptat permanent să păstrăm ce am realizat. Dacă devenim faimoși, ne va fi teamă să nu pierdem faima și va trebui să luptăm să păstram ce am realizat. Am realizat bogăția sau puterea asupra altora sau iubirea oamenilor, atunci va trebui să luptăm să păstrăm toate aceste lucruri. Dacă ne va fi teamă să nu pierdem ce am realizat, această teamă va crea în noi probleme pe care nu le vom putea rezolva, iar rezultatul dorit – fericirea prin toate aceste lucruri – nu se va manifesta de fapt niciodată. Yoghinul lasă toate acestea în întregime în urmă și rămâne fericit pentru că el își dă seama că, pentru a fi fericit, are nevoie doar să fie plin de energie și că aceste idei de bogăție, faimă sau glorie, când se gândea la ele în trecut, când se stresa în interior și când devenea neliniștit dorindu-și foarte mult să se manifeste, îl umpleau de energie. Și acum că începe să vadă tot acest lanț karmic și își neagă aceste obiective, la început simte că energia îi scade și are stări de vibrație joasă. Și exact după această experiență înțelege esența problemelor ființelor umane, și anume că o ființă umană nu poate fi fericită decât doar când este plină de energie, iar asta se poate întâmpla numai când energia vieții se mișcă liber în interiorul ființei sale. Înainte avea aceste dorințe bazate pe ego, idei de avere și a deveni celebru și glorificat sau de a obține dragostea absolută de la o altă ființă umană sau de la mai multe, sau respectul din partea altora, etc., iar aceste obiective nu îi permiteau să se relaxeze și să fie calm, îl țineau treaz și agitat și exact această neliniște îi dădea energie. Acum că începea să nege aceste obiective externe, se simte mai slab, deoarece energia din neliniște dispare. Acum, ca să fie fericit trebuie să găsească o altă sursă de energie, care să nu fie limitată și condiționată de ideile sociale de succes și glorie, sau de dragoste și respect din partea altora, pentru că aceste idei limitate sunt băgate în cap de societate în mod intenționat, cu scopul de a face oamenii să facă ceva în cadrul societății, de a îi menține acolo și a perpetua această stare pentru a servi paradigma socială.
Așa că, dacă vrei să fii un cetățean respectat, să fii special în societatea ta, joacă jocul politic, luptă să devii un congresman. Dacă vrei bogății, du-te la muncă, muncește în trei locuri de muncă, fă o afacere, uită complet de tine, de faptul că ești o ființă spirituală care trăiește o experiență umană, uită toate acestea, muncește pentru societate, devin-o un șurub în imensul său mecanism. Dacă vrei glorie și faimă, sari în fața tuturor pe scenă, fă tot ce îți vor spune că trebuie să faci, scoate-ți hainele sau invers, îmbracă orice haine îți vor spune să îmbraci, fii o marionetă în acest mecanism social. Dacă vei fi o marionetă bună, vei primi ceva bani, ceva faima, un pic de respect. Cu alte cuvinte, există un astfel de mecanism pentru ca oamenii să devină sclavi, să devină zombi programați social.
Yoghinul începe să caute o nouă sursă de energie și o găsește în unitatea directă cu Cosmosul, de vreme ce întreaga energie de acolo vine, și în acest moment el realizează care e calea adevărată și intră pe ea: Legătura spirituală stabilă cu Sinele său Suprem și unitatea cu întregul Univers. Și, de asemenea, găsește adevărul și sensul real al tuturor căilor spirituale, create din cele mai vechi timpuri în toate civilizațiile diferite, pentru ca oamenii să nu mai fie marionete sociale și pentru ca ei să găsească o nouă sursă de energie, care va face oamenii fericiți imediat, fără condiții, fără să fie nevoie să treacă prin labirinturile inutile ale succesului social și al normelor sociale, care au fost toate concepute cu scopul de a confuza oamenii și a-i îndepărta de la calea naturală de a fi fericiți. Yoghinul ajunge într-un astfel de punct al evoluției sale în care trebuie doar să se deschidă către Forța Supremă și merge pe calea luptei cu toate lucrurile care-l deranjează în deschiderea sa directă către Forța Supremă. El caută puterea în Univers, în unirea cu Puterea Divină și atunci când apucă pe această cale, devine din ce în ce mai liber de influența prejudecăților sociale și de toate separarea care le-a fost sugerată subliminal oamenilor din copilărie, pentru ca ei să devină șuruburi în această mașinărie. Și, desigur, yoghinul primește fericirea extatică prin Putere Divină, căutarea energiei, a lui Dumnezeu, a Spiritelor, Iubirii Necondiționate și alte lucruri Minunate și Divine. Și acum fiecare dintre voi probabil că se întreabă: „Eu ce fac? Voi deveni cel puțin Magician? Sunt pe calea adevărată? Pășesc pe calea Yoghinului sau poate sunt pe bune blocat în labirintul strădaniilor sociale și a vanității, încercând să fiu ca toți ceilalți și ajungând să sufăr, pentru că realitatea nu se potrivește deloc cu ceea ce mi-am imaginat și mi-am dorit pentru mine? Acționez ca un magician în această viață sau nu și în realitate, cad iar și iar în disconfort, lăsându-mă să cad în stări joase și de suferință, auto-compătimindu-mă pe mine și viața, simțind milă și având resentimente și toate astea într-un cerc repetitiv nesfârșit fără nicio schimbare reală? Dacă îți vei observa cunoscuții și pe cei din jur, prietenii și rudele, vei vedea de fapt, că, în cele din urmă nimeni nu a devenit cu adevărat fericit și binecuvântat, nici chiar oamenii care și-au trăit toată viața ajungând până la vârste foarte înaintate. Dacă vor fi sinceri, vor spune: „Cu adevărat liber și fericit am fost în copilărie. Cu cât creșteam, cu atât eram mai absorbit de inconștientul colectiv, de scopurile și obligațiile sociale și de programul social și cu atât se întâmpla asta mai mult, cu atât mai nefericit deveneam, având mai multe conflicte interioare, griji, stres și fiind împotriva sinelui meu autentic. Cu cât creșteam, cu atât mai multe diferențe descopeream între mintea mea și realitatea lumii din jur și cu atât mai mult mă prindeam în plasa mecanismului social. În copilărie nu mă interesa personalitatea mea, cine sunt, să devin cineva sau cum ar trebuie să stea sau nu lucrurile. Nu mă interesa să votez cu cineva sau să fiu împotriva cuiva. Nu mă interesa să devin ca altcineva. Eram mai fericit. Acum, sunt nefericit, bolnav, obosit de acest joc nesfârșit și idiot al societății și mi-aș dori foarte mult să mă eliberez din el.”
Dar ca să se întâmple asta, omul trebuie să devină mai întâi magician, să devină mai activ, energic, plin de viață, mai “Yang” și apoi să ajungă treptat la conștientizarea, prin propria experiență, că poate ajunge efectiv la scopul său final prin unitatea directă cu Sinele, Cosmosul, Puterea Divină și poate atinge adevărata fericire atunci când va fi trece dincolo de ego și de jocurile acestuia. Și atunci va ajunge la Samadhi, iluminare, Unitate cu Dumnezeu. Gândiți-vă la asta, dragii mei prieteni. Pe care cale pășiți de fapt și la ce rezultate puteți ajunge în această viață?
Dumnezeu fie cu voi!
Fragment extras din cartea Învățături spirituale pentru putere personală, iubire și dezvoltarea conștiinței. Autor: Northern Deer Alexander
Cu dragoste,
The World of Wisdom & Spiritual Adventure – Romania
Trezirea Conștiinței de Suflet 