Odată, în îndepărtatul oraș Wirani, guverna un rege deopotrivă puternic și înțelept. Era temut pentru puterea sa și iubit pentru a sa înțelepciune.
Chiar în mijlocul orașului era o fântână din a cărei apa rece și limpede beau toți localnicii, chiar și regele și curtenii săi, întrucât nu exista nici o altă fântână pe acel meleag.
Într-o noapte, când toți dormeau duși, o vrăjitoare a intrat în oraș și a presărat câteva picături dintr-o licoare ciudată în fântână, după care a zis, „De acum înainte, oricine va bea din aceasta apă va înnebuni.”
A doua zi dimineața, toți localnicii cu excepția regelui și marelui sau sfetnic, au gustat din apa fântânii și au înnebunit, exact așa cum prevestise vrăjitoarea.
Pe toată durata acelei zile, oamenii de pe străzile înguste și din piețele aglomerate nu au făcut altceva decât să își șoptească unul celuilalt, „Regele este nebun. Regele nostru și înaltul său sfătuitor și-au pierdut mințile. Desigur, nu ne putem lăsa conduși de un rege nebun. Trebuie să-l detronăm!”
În aceeași seară, regele a poruncit să-i se umple un pocal din aur cu apa din fântână. După ce i-a fost adus, a sorbit adânc din el, și i-a dat și marelui său sfetnic să bea.
O mare bucurie a cuprins atunci îndepărtatul oraș Wirani, căci regele și sfătuitorul său iși recăpătaseră, pe neașteptate, rațiunea!
Kahlil Gibran
Reblogged this on detoatepentrutoti2016.
ApreciazăApreciază